1. Frustrarea unui regizor revarsata asupra propriului copil;
In incercarea de a transmite un mesaj personal si pentru a minimaliza impactul unui astfel de gest asupra productiei finale, Godard imparte timpul alocat acestui film in doua parti ce se amesteca cu greutate, jumatati aproape indisolubile una in alta. Si totusi, produsul final ramane unitar, mai ales prin introducerea Odiseei lui Homer ca liant al celor 2 planuri distincte. Faptul ca reinterpretarea epopeii grecesti se transpune in viata conjugala a celor doua personaje principale, reuseste prin genialitatea ajustarii detaliilor sa argumenteze povestea despre rafuiala personala si astfel filmul sa nu para divizat si greu de urmarit de catre spectator.
Drama artistului sau uciderea cinemaului european de catre influentii producatori croiti pe stil american sunt temele ce ii intuneca viziunea artistica a… citeşte
Brigitte Bardot întruchipând eternul feminin. Dialoguri cu trimitere la „Odiseea”. Regia Jean-Luc Godard. Iată deja trei ingrediente care sunt suficiente pentru a determina un cinefil să urmărească această peliculă din 1963. Mai mult decât o poveste despre dragoste, gelozie şi trădare (care, de altfel, sunt excelent prezentate), Le Mépris (urmărind cu atenţie filmul, veţi descoperi de ce se numeşte „Dispreţul”, este în fapt dispreţul faţă de compromis, faţă de duplicitate) este un film care tratează tema predestinării, a vieţii omeneşti privite prin prisma fatalităţii. Nu e chiar un „film în film”, dar nici departe, fiindcă pretextul peliculei regizate de Godard este turnarea unui film care să prezinte o variantă modernă a Odiseei. Numai că înşişi protagoniştii vor cădea pradă scenariului pe care se pregăteau să-l joace. Un film de… citeşte
probabil, unul dintre cele mai bune filme din istoria cinematografiei franceze și, fără îndoială, cel mai bun film de Jean-Luc Godard. În primul rând, acesta este un film în care suntem obligați să ne întrebăm: este acesta un dispreț real, cum sugerează și titlul filmului