Cyril are doisprezece ani și încearcă să-și facă ordine în viață. Nu prea pare ocupația obișnuită a unui copil. Tatăl nu-l mai vrea deoarece abia mai face față propriilor probleme. Nu știe cum să-i spună, așa că-l trimite la cămin în speranța că băiatul îl va uita. Cyril nu se poate atașa de niște străini și încearcă să rezolve toate problemele adulților. Singurul lucru rămas de la tatăl său este bicicleta, pentru care este chiar în stare să devină un pitbull când cineva încearcă să i-o fure.
Printr-o întâmplare ciudată, se împrietenește cu Samantha. Mai cunoaște și alți oameni, cu fiecare încercând să recreeze legătura paternă pierdută. Răspunsurile vor veni pe parcurs, după dese momente de furie.
Dacă-n prima parte a filmului Cyril pare un animăluț neîmblânzit, pe parcurs se schimbă ceva.
L-am vazut, in sfarsit, si mi-a placut foarte mult. Intr-adevar, Cyril nu e un animalut neimplanzit ci un copil traumatizat de lipsa de responsabilitate a celui care ar trebui sa joace rolul de tata.
Un film care are ca punct forte realismul. Are toate firele de par (nu a tras nimeni de ele) .Daca de obicei in filmele (in special cele americane ) cu orfani (sau copii abandonati) acestia sunt prezentati ca niste ingerasi , aici nu e cazul. Actorii joaca foarte natural.si credibil.
de acord cu tine cosmin dasta filmele europene nu vor fi nici o data asemanate cu cele din U.S.A la ei totul e lapte si miere parca fiecare gen de film are aceaiasi idee la baza rar filme cu scenari diferite pe cand la europeni scenariu,... e mult mai real. Un film bun merita vazut RECOMAND
Baiatul, nu stiu ce varsta are, dar, joaca senzational...pur si simplu ai senzatia ca a fost luat de la o casa de copii si filmat cu camera ascunsa. Cecile de France are marea calitate de a nu incerca sa monopolizeze scenele in care apare impreuna cu Cyril, in rest, ca de obicei, este OK fara sa fie remarcabila. Tema filmului nu prinde la publicul roman, neavand niciun filon comercial, senzational, chiar si finalul, poate fi considerat un happy-end, sau nu...
Memoria cinematografica a subsemnatului ii va retine pentru totdeauna pe fratii Dardenne ca fiind doi cineasti care au creat un film pe care cel care scrie l-a vazut singur in sala, era pe atunci o premiera, s-a mai intamplat ulterior la "Roming". Filmul cu pricina se numea "L'enfant" si primise Palme d' Or la Cannes dar faptul ca la noi a fost aproape ignorat de popor nu trebuie sa ne mire ca doar suntem intr-o tara care functioneaza cu scara rasturnata a valorilor. Fratii recidiveaza si produc inca o poveste emotionanta despre cat de complicat e sa ai un copil si cat de dificil e sa fii responsabil ca parinte. "Cine are parinti, pe pamant nu in gand/ Mai aude si-n somn glasul lumii plangand/ Cine are parinti nu e inca pierdut/ Cine are parinti are inca trecut". Genialele versuri ale lui Adrian Paunescu se potrivesc perfect situatiilor din acest film realizat cu economie de mijloace dar… citeşte
Superb filmul, mie mi-a placut chiar mai mult decat L'enfant. Chiar asa, niciun cuvant despre mama, si eu m-am intrebat ce s-a intamplat cu ea. Am presupus ca murise de multi ani.
Le gamin au vélo / The Kid with a Bike – fugarind ideea de familie | Raluk.ro - Filme, restaurante, cafenele, ceainarii, baruri din Bucuresti
[...] de Film de la Cannes, premiu castigat de doua ori, pentru Rosetta (1999) si L’enfant (2005). Le gamin au vélo a castigat Marele Premiu al Juriului anul trecut, la Cannes, asa ca asteptarile acestei drame erau [...] citeşte
Pustiul din film mi-a adus aminte de un alt personaj de film, britanic de data asta, si anume Mia din Fish Tank. Aceeasi personalitate aricioasa care respinge pe toata lumea, pana ajunge sa faca deosebirea dintre iresponsabilitatea parinteasca si dragostea neconditionata a unui strain.
O drama socanta care ne prezinta ura si razbunarea in antiteza cu puterea de a ierta, laitmotiv care se repeta pe tot parcursul filmului in diferite ipostaze.
Din pacate traim intr-o lume dominata de oameni asemenea celor care ar lasa copilul muribund in urma cazaturii, singura lor preocupare fiind aceea de a se eschiva, de a supravietui ei insisi. Un instinct animalic, transmis din tata in fiu dupa cum ne arata filmul - nu mai exista nimic uman.
din punctul meu de vedere e cel mult bunicel, cel putin nu a reusit sa ma impresioneze pe mine, desi din punctul meu de vedere filmul incearca sa descrie o intamplare posibila, nu e prea convingator.
Copilul (L’enfant) fratilor Dardenne a crescut, iar drama abandonului sau functioneaza in Le Gamin au velo ca punct de plecare pentru un studiu in vivo asupra structurarii constiintei morale.
Fratii belgieni Jean-Pierre si Luc Dardenne si-au gasit de-a lungul anilor un public al lor. Nu foarte numeros, dar select. Festivalurile de film ii primesc cu bratele deschise. Cannes-ul ii adora, drept dovada numeroasele nominalizari si distinctii obtinute acolo. Tematic si stilistic asa-zisul nou val al cinematografiei romanesti se aseaza destul de aproape de ei. Fratii Dardenne insisi apreciaza peliculele recente semnate de autorii tineri de la noi, motiv pentru care una din companiile lor de productie investeste in viitorul proiect al lui Cristian Mungiu, o poveste cu punctul de pornire in drama cu cheie religioasa de la Tanacu din 2005. Fratii au fost recent la Bucuresti,… citeşte
Mi-a placut mai mult decat "L'enfant", asta si din cauza interpretarii exceptionale a pustiului roscat.Altceva decat prostiile americane unde e musai sa fie happy end.
Într-adevăr incredibil jocul pustiului roscovan. Fuga lui continua parca de realitatea cruda. Momentele de maxima sensibilitate subliniate și de muzica divina din partea a doua adagio din concertul nr 5 de pian de Beethoven completează un film tulburător emoționant . Mari maeștri acești frați Dardenne care ne surprind mereu cu abordarea lor de un realism crunt a problematicii vieții din periferia societății.
The Kid with a Bike: clocotul furiei în copilul abandonat
Filmul fraților Dardenne (pe care ar fi timpul să-i trec ca prioritate printre regizorii pe care o să îi am în vizor) are ca miez un subiect dur: abandonul și acceptarea nedorită și forțată, chiar și după dispute zadarnice, a lui. Oricât de rău ar părea subiectul în sine și ce nuanțe dureroase poate conține, e chiar mai rău când privești totul din perspectiva unui copil de 12 ani de zile, incapabil emoțional (și rațional) să priceapă de ce n-a mai fost dorit; de ce, fiind fiu și, nu-i așa?, totul pentru părinți, e îndepărtat cu ușurință și dispreț de către un chip familial glacial și crud — tatăl. Ei bine, dacă efectele abandonului au efecte vizibile în orice context (chiar și un animal suferă traume enorme și sechele nevindecabile după un asemenea gest), urmările părăsirii nejustificate poate distruge de tot un copil.
7.50
Printr-o întâmplare ciudată, se împrietenește cu Samantha. Mai cunoaște și alți oameni, cu fiecare încercând să recreeze legătura paternă pierdută. Răspunsurile vor veni pe parcurs, după dese momente de furie.
Dacă-n prima parte a filmului Cyril pare un animăluț neîmblânzit, pe parcurs se schimbă ceva.