O sirena care urla indelung si sfasietor la inceputul filmului si in final. Un santier prezentat zgomotos ca in jurnalele de altadata. O ratoiala intre doi batrani. Intre ele o pisica incearca sa suptavietuiasca disputei dintre cei doi. Din pacate prestatia actorilor nu a necesitat sfortare.
Un film despre un cuplu aflat la peste 25 de ani de convietuire . Filmul nu este o „continuare” a lui La poison. Pentru ca Julian si Clémence s-au iubit si cine stie poate inca se mai iubesc. Clémence crede ca-l mai iubeste, dar este o iubire distructiva, posesiva si egoista. Julian afirma ca nu o mai iubeste si totusi nu poate sa nu fie ingrijorat cand ea „dispare” de la plimbarea zilnica. Sentimentul pe care-l au unul fata de celalalt este iubire, dar o iubire care seamana mai degraba cu ura, este in ceea ce s-ar fi transformat dragostea din Marriage Story.
Cele doua personaje, Julian si Clémence, traiesc un infern, un infern cotidian pe care ei insisi l-au cladit si se incapataneaza sa-l mentina.
Sentimentul de distrugere este dat si de decor. Un cartier, altadata o oaza de pace, liniste si verdeata, azi este un santier, in care casele sunt demolate, in care… citeşte
Tristete la superlativ absolut