La început Sandro o iubea pe Anna. Așa părea. Ei se vedeau mai rar până când sentimentele Annei s-au stins și a dispărut. Nu se știe unde dar asta nu i-a împiedicat pe Sandro și pe Claudia, cea mai bună prietenă a Annei, să înceapă o relație. Cei doi au căutat-o o vreme pe Anna până-n momentul în care și-au dat seama că mai bine nu s-ar mai întoarce. Cu timpul, relația lor începe să se schimbe. Poate că Anna a văzut că ceva se înfiripă între cei doi și a ales să iasă dintr-o relație fără prea mult zgomot sau, poate că Anna chiar nu-l mai simțea pe Sandro.
Despre aceste schimbări și instabilități vorbește Antonioni în Aventura numai că ritmul ales ajunge să plictisească. Totul se întâmplă prea încet pentru două ore și ceva cât are filmul. Prim-plan-urile cu Monica Vitti salvează filmul: o femeie frumoasă și expresivă. Am… citeşte
Michelangelo Antonioni e regizor mare, foarte mare. Daca nu l-ai vazut inca, iti recomand "Al di la delle nuvole", unul dintre ultimele sale filme, realizat in 1995. E singurul film facut de Antonioni pe care l-am vazut pana acum,sper sa mai vad si altele!
"Boborul" a huiduit acest film la Cannes atunci cand el a fost prezentat in competitia principala acolo unde, in cele din urma,s-a ales cu Marele Premiu special al Juriului. Nu-i de mirare: in primul rand cei prezenti in sala au fost nedumeriti de ambiguitatea destinului personajelor, in al doilea rand foarte probabil au fost deranjati de adevarurile aspre sugerate pe ecran. Signor Antonioni procedeaza cam cum a facut-o Umberto Eco in "Numele trandafirului" sau "Baudolino": pentru el firul politist al povestii este doar unul fals, doar un pretext pentru a portretiza necrutator o societate cu multe tare. Cam asa-i omul: cand cineva iese din sfera lui de interes, nu se mai preocupa de soarta persoanei chiar daca nu de mult cei doi au fost "foarte buni prieteni".
Inainte se construia pentru secole, iar acum doar pentru 20 de ani, ii spune Sandro Claudiei. Daca o constructie dureaza doar atat, cat ar putea sa tina un sentiment? Mai ales intr-o lume in care comunicarea e aproape imposibila, iar cuvintele, cum spune tot Sandro, nu fac decat sa creeze neintelegeri? Protagonistii filmului sunt toti constienti de aceasta fragilitate a sentimentelor, doar reactiile lor sunt diferite: Anna fuge pur si simplu, Giulia seduce un tanar de 17 ani, Patrizia se refugiaza intr-o indiferenta cinica. Claudia si Sandro, in incercarea de a intelege si accepta ce li se intampla, au reactii mult mai complexe - ceea ce nu inseamna ca primesc si raspunsuri. Cam asta ar fi, in opinia mea, mesajul transmis de ambiguitatea finalului: drumul nostru continua si tot continua, doar pentru a lasa in urma vechile framantari si intrebari fara raspuns si a face loc altora noi.
o poveste plină de mister si pasiune. Cu alte cuvinte, o vrajă în orice moment ... "L'Avventura" este, probabil, capodopera lui Michelangelo Antonioni. Un film de neuitat ...
O expediție nautică pe o insulă pustie se finalizează cu dispariția misterioasă a unei femei; după o scurtă căutare fără succes, oamenii decid să uite nefericitul eveniment și să-și continue viața. Insensibilitate sau pragmatism?
Caracteristicile principale ale operei cinematografice a lui Michelangelo Antonioni sunt imposibilitatea comunicării, alienarea omului și angoasele existențiale din perioada contemporană. Societatea descrisă de cineast este una lipsită de suflet, tot mai indiferentă la necesitățile oamenilor ce o compun. Traiul tot mai alert al omului modern determină o perimare mai rapidă a valorilor și o lipsă de trăinicie a trăirilor sufletești.
”L'avventura” explorează labirintul emoțional al oamenilor moderni, insistând pe instabilitatea sentimentelor și pe neputința de exprimare a acestora. Personajele… citeşte
Cosmine ce bine că te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul încă vreo 2 ani până te-au blocat din nou!
Cel mai interesant personaj al filmului dispare destul de repede din peisaj , iar din durata de aproape doua ore si jumatate a filmului cel putin o ora mi s-a parut in plus si m-a plictisit usor chiar daca la nivel de joc actoricesc si cinematografie sta foarte bine. Pur si simplu n-am reusit sa stau prea mult timp conectat la aceste personaje, iar temele abordate cred ca ar fi putut fi mai interesant puse in scena si cu putin mai multa credibilitate si intriga.
Una peste alta, o experienta cinefila ok, de vazut o data, dar care nu si-a facut suficient loc in mintea si in inima mea incat sa o retin ca pe alte filme alel lui Antonioni gen Red Desert.
Extraordinara scena din final cu mana contractata a Claudiei care încearcă sa îl mângâie, sa îl susțină pe Sandro, sa îl consoleze dar ezita și rezulta asa ca un spasm .....instabilitate ,indecizie, necomunicare. Superbe cadrele cu bisericile din Noto și Taormina. De asemenea scena cu clopotele din turla bisericii din Noto de neuitat.Film iconic.
Filmul este alb negru, vechi de 63 de ani.
Totul se petrece pe o ambarcatiune mica si pe o costa de insula. Este mai mult o piesa de teatru decat un film. Culori urate .
Nu sufar de snobism sa aduc elogii marelui Antonioni, doar pentru ca a luat niste premii.
Probabil la vremea aceea placea, facea parte din trend, asa cum au fost educati de media.
O capodoperă plictisitoare!!!! Un film cult, lipsit de verosimilitate, liniar, cu un joc al actorilor vizibil forțat…. În mod evident, judec lucrurile din perspectiva unui neofit din 2024…
Instabilitate sau incertitudine
Despre aceste schimbări și instabilități vorbește Antonioni în Aventura numai că ritmul ales ajunge să plictisească. Totul se întâmplă prea încet pentru două ore și ceva cât are filmul. Prim-plan-urile cu Monica Vitti salvează filmul: o femeie frumoasă și expresivă. Am… citeşte