Un film cu un subiect deloc iesit din decor, calm si parca prea linistit, ce ne prezinta modul in care o biata mama isi manifesta durerea, dar in acelasi timp speranta unei vieti mai bune, acolo pentru fiul sau.
Extraordinară dramă! Magnifică! (Din punctul meu de vedere, desigur, dar sunt convins că le va plăcea şi altor cinefili). Cei care au citit ce am postat pe forum ştiu că iniţial am abandonat vizionarea filmului, din cauză că tensiunea pe care o crea la început era aproape insuportabilă. Intuind că am de-a face cu un film de clasă, azi l-am vizionat în întregime şi pot spune că şi pe parcurs e la fel ca la început. Intens de la început şi până la sfârşit, sfâşietor aproape. Aş vrea să redau ceva din tensiunea excelent creată, din aura de mister şi de întuneric pe care o are filmul, fără a dezvălui întru totul scenariul, şi cel mai potrivit mi se pare să spun că motto-ul perfect pentru această peliculă deosebită ar putea fi un citat din Albert Camus: ”Un om este şi mai om prin lucrurile pe care le trece sub tăcere decât prin cele pe care le… citeşte
se potriveste perfect titlul cu actiunea filmului..astept, astept si tot astept sa vad ceva mai de doamne ajuta in filmul asta si degeaba....pacat de actitele principale.un film lent si monoton care putea fi facut si cu actrite de duzina
Filmul nu are o actiune ad litteram, nu e palpitant si nu se intampla lucruri senzationale, dar defineste asteptarea la modul fizic, palpabil, se invata din acest film, desigur, cine poate. Sustinand ca putea fi interpretat in rolurile principale de actrite de duzina e ca si cum ai spune ca eric roberts poate juca rolurile lui Javier Bardem sau Benicio del Toro. Si incompatibilitatile pot continua....