Un film captivant misterios și sublim. Imagini de frumusețe, alb-negru perfect , interpretare foarte buna, unul dintre cele mai bune filme de Alain Resnais.
pffu, tare ciudat o fost... te invarte in toate directiile. Are o atmosfera de visare, fotografia e exceptionala, mi-a placut mult vocea si dictia povestitorului. A fost interesant!
Cel mai incomprehensibil film pe care l-am vazut. Parca e o pictura abstracta de Kandinsky, care, la fel ca si filmul, iti solicita toata atentia vizuala, un film care te fascineaza tocmai prin ambiguitatea spatiului temporal, a personajelor si a relatiei dintre ele.
Luc Lagier a facut un documentrar ,,Dans le labyrinthe de Marienbad". Se poate vedea pe DVD-ul cu filmul in colectia Studio Canal. Printre altele, se fac comparatii cu Nord prin Nord-vest al lui Hitchcock si cu The Shining al lui Kubrick.
Documentarul da ,,explicatii" destul de bune despre felul cum trebuie privit filmul.
Filmul a produs reactii de tot felul. Probabil cel mai frustrant este daca incerci sa deslusesti o ,,actiune" sau eventual niste simboluri. E ca si cind ai refuza sa folosesti un Smart Mobil pentru ca nu vezi sa aibe butoane.
Hitchkock spune intr-un interviu despre Nord prin Nord-vest ca el este multumit daca prin mijloace de expresie specifice filmului reuseste sa provoace niste simtiri afective spectatorului.
Marienbad isi merita un locul prin unicitatea lui. Trebuie abordat prin vizionari succesive si savurat ceece ofera… citeşte
Undeva prin jurul anului 1970 l-am văzut la cinematograf. Se ieşea din sală la greu, după primele 10 - 15 minute. Lipsea acţiunea. Cred că l-a dat şi telecinematica la TVR ulterior. Copil fiind, cu toată dragostea mea pentru cinema, l-am considerat şi eu atunci pierdere de timp.
Excelentă senzaţia de ambiguitate perpetuă, decorurile somptuoase, labirintice, personajele de epocă, misterioase, reci. Anumite dialoguri te ameţesc, la fel ca şi privirile pierdute ale personajelor. Spectatorul e, parcă, invitat la un joc ale cărui reguli nu le cunoaşte, iar miza nu e alta decât descifrarea scenariului. Aş minţi dacă aş spune că am înţeles în totalitate filmul, dar cred că nici nu e făcut pentru a fi înţeles în întregime. La fel ca şi filmele de mai târziu ale lui David Lynch sau Gaspar Noé (realizate altfel, în alt registru, desigur), această bijuterie a lui Resnais te poartă pe un tărâm impenetrabil, te face să te îndoieşti, la un moment dat, că înţelegi ansamblul cu adevărat, dar în acelaşi timp te fascinează, te seduce, te face dependent de atmosfera filmului, aşa cum numai o creaţie autentică poate să o facă. La un… citeşte