Desi turnat în 2007, Lampa cu căciulă e unul din primele scurt metraje reprezentative pentru o Românie mult prea săracă în primii ani de după Revoluție. Cred ca aproape fiecare din noi care a trăit acei ani se poate regăsi în personajele filmului, în statul la ocazie din lipsa mijloacelor de transport în comun ca sa nu mai zic de autoturisme care aveau un pret exorbitant pentru romanul de rand, în șpagă tipică acelei perioade si 'descurcatul' (lăsați asa si nu-mi mai dati bilet) sau intratul peste rand, în sărăcia în care un televizor color era pentru multi un lux. Scurt mesajul reușește să surprindă cu acuratețe si lipsa infrastructurii dificultatile de tot felul dar are totusi un mesaj pozitiv: tatăl are un caracter puternic iar dragostea lui pentru copil răzbate prin duritatea exprimării specifică omului simplu de la țară trecut si călit de… citeşte
La noi in mediul rural,de cele mai multe ori,se traieste mai ceva ca in Evul Mediu. Dificultatile vietii traite la sat sunt inadmisibile intr-o tara ce se pretinde europeana in secolul XXI. Din pacate Romania e in Europa doar cu numele... Si totusi viata grea poate fi indulcita daca exista empatie intre oameni. Sistemul capitalist loveste puternic in celula de baza a societatii,pe toate canalele ni se induce ideea ca notiunea de "familie" e demodata. Poate de aceea aceasta felie de viata, in care ni se prezinta emotionant si fara fasoane relatia dintre un tata care face greu fata mizeriei pamantene si fiul care mai are inca iluzii, este atat de reusita si l-a impresionat pana si pe Robert Redford. Sa traiti bine! Mai bine zis,poate reusiti sa supravietuiti...
Sa scoti la iveala calitatea umana, sa faci dintr-un om marunt si aproape invizibil un personaj demn de toata admiratia si sa creezi o drama dintr-o intamplare aparent banala sau chiar neinsemnata pentru multi...ei DA, asta da maiestrie!!!
Laudabila initiativa tvr2 si sper sa si tina, mie-mi plac mult scurtmetrajele.
O potecă iniţiatică - Lampa cu căciulă
"Miraj"-ele - vi le mai aduceţi aminte? Lăzile alea masive şi greoaie care, după ce apăsai pe buton, încet-încet începeau să bâzâie, pe urmă să vorbească, şi-ntr-un târziu li se lumina şi ecranul. Au reprezentat o epocă, în România - anii şaizeci-şaptezeci, cu prelungiri. Chiar şi după '89, multe familii sărace, mai ales la ţară, continuau să-şi atârne relaţia cu lumea largă de câte un televizor cu lămpi. Îmbolnăvirea lui - sau, mai rău, moartea - putea reprezenta o adevărată dramă, mai ales pentru un copil; şi cu atât mai mult pentru unul isteţ, ca băiatul din filmul lui Radu Jude.
Aşadar, familia e sărmană, dar cumsecade; locuiesc într-un fund de cătun de câmpie, de unde drumul până la cel mai apropiat orăşel trece peste şapte văi şi-o vale-adâncă. Şi, într-o… citeşte