Am observat în acest film, o altă abordare, ca şi cum lungile pauze dintre replicile personajelor sunt menite să ne aştepte pe noi să ne gândim la alte variante, să analizăm personajul cu mimica şi gestica lui.
M-a atras filmul, în special ultima parte, în care Beatriz e supusă tentaţiei de a renunţa la familia ei de dragul unei vieţi noi, dar inainte de a ieşi , işi intâlneşte prietenii. Acesta ar putea fi un simbol, ca şi copilul care apare la final, care au menirea de a-i reaminti că ceea ce va face in următoarele minute e hotărâtor pentru viaţa ei.
Mi-a atras atenţia acest film, şi datorită lentorii cu care e filmat.
Dupa aproximativ 50 de minute am plecat, eu si prietena mea, pentru ca "filmul" erea numai o vorbaraie intro casa fara nici un efect "daramatic" cum se declara la genul filmului. Douo persoane din spatele nostru adormisera....
Nu am stiut ca filmele "create" pentru uz personal au voie sa iasa pe piata.
Filmul este defapt o telenovela care nu avea voie sa ajunga in afara Chilei, sau in afara sud-americi. Pacat, o co productie franco-chileneza nu trebuia sa imi lase un gust amar.
Da, merita vazut. Sper sa mai ruleze, saptamana asta a fost si la cinema Europa, acum vad ca mai e doar la Digiplex. L-am recomandat prietenilor si mi-ar parea rau sa nu-l mai prinda pe ecrane.
In jur de 90 de minute in care veti urmari un individ (alias Santiago Cabrera ) cautand iesirea dintr-o casa, Pentru un eventual serial, de recomandat regizorului ca locatie Casa Poporului.
La vida de los peces a ajuns si in cinematografe. Ii lipsesc efectele speciale si nu rimeaza cu popcorn-ul pentru ca e o privire prin lentila intrebarilor si remuscarilor spre trecutul unor oameni adevarati, amalgam de carne si sentimente. Fara nume cunoscute in distributie, pelicula are cel mai mare atuu in scriitura onesta, in replicile si calde si reci, dar intotdeauna naturale ce scot la iveala cu finete egoismul si duritatea masculina sau indecizia si suferinta feminina.
"Viața peștilor" se adresează reflecției spectatorului cu o punere în abis "secundă" și neobișnuită: nu film în film, ci acvariu în acvariu. Acvariul cel mare - casa prin care se preling și se intersectează, la o incertă petrecere, reprezentanții dezolați ai genului uman - îl conține și totodată îl evocă pe cel mic, în care se desfășoară, printre plante verzi precum începuturile, cu o grație neverosimilă, constelații de pești multicolori. Însă, de această dată, oglinda nu doar că nu reproduce fidel obiectul care se oglindește în ea, dar, într-un anumit sens, chiar se plasează în opoziție cu el, constituindu-se într-un pol contrastant. Pe de altă parte, dacă micul paradis ihtiologic nu reflectă situația de fapt a oamenilor exilați în afara zidurilor de sticlă (adulți uzați de trecerea timpului și roși de remușcări, copii obsedați de… citeşte
Merita vazut!
Nu m-am gandit ca va fi atat de bun!