cosmin_kedii pe 17 August 2013 15:30
"La Dolce Vita", merită în mod clar statutul său ca o capodoperă acest film este plin de calități. Punerea în scenă, cu acest alb-negru pe străzile din Roma și împrejurimile sale care sunt frumoase .F. Fellini a făcut un film mare. Multiplicarea poveștile pe care le folosește pentru a vorbi despre multe lucruri (vise, viata, sexualitate, adulter, jurnalism, burgheze, bocatie .ect
0 5
El_KaPpa pe 24 Mai 2020 16:36
10/10
O capodopera Felliniana, La dolce vita este un titlu ironic pentru ceea ce ne ofera. O lume a cercurilor inalte din Roma anilor '50 pe cat de stralucitoare si distractiva pare la suprafata, pe atat de goala, superficiala si lipsita de perspective este in interior. Foarte greu de exprimat in cateva cuvinte tot ceea ce ofera si reprezinta acest film plin de simboluri, de teme, de observatii, de cadre minunate si memorabile, de semnaturi proprii regizorului... toate invartite magistral in jurul jurnalistului interpretat excelent de Marcello Mastroiani, personaj ale carui aspiratii mari se vad umbrite de placerea de a gusta din aceasta "la dolce vita".
0 4
serban_ionescu pe 30 Aprilie 2017 20:08
Titlul acestui film realizat de pe pozitii vadit politice partizane si preponderent subiective de stanga , spune totul .
Un film care dincolo de profesionalismul indiscutabil atat al regizorului Federico Fellini, cat si cel al unor actori valorosi si celebri ai sfarsitului anilor '50 si ai inceputului anilor '60 ai secolului XX, din randul carora se distinge in special foarte talentatul si placutul actor Marcello Mastroianni la varsta stralucirii lui tineresti, are o evidenta tenta politica stangista, chiar comunista, in mare parte subiectiva, deoarece in mod PREPONDERENT nedrept tine sa faca un rechizitoriu in MARE PARTE INJUST(desi cu un mic si oarecare sambure de adevar, DAR MULT EXAGERAT CA SI PONDERE) al componentei societatii capitaliste mijlocii si RELATIV superioare italiene, din perioada relativ imediat postbelica a celui de al-2-lea Razboi Mondial, desi este evident in special din punct de vedere al adevarului confirmat… citeşte
0 4
Iulidesprefilme pe 16 Iunie 2013 20:37
Filmul surprinde degradarea aristocraţiei, dar şi aspecte ale activităţii publicitare şi jurnalistice...
0 4
margott pe 28 Martie 2012 22:16
Probabil cel mai bun rol al lui Mastroianni, jurnalistul care traieste "o viata dulce" in compania vedetelor in jurul carora isi duce existenta, gratie meseriei sale, trecand de la o petrecere la alta, si cautand pe de alta parte, sa dea un sens existentei sale.
0 3
alex_il_fenomeno pe 03 Martie 2012 09:14
viata unui om , prezentata din perspectiva sa , insa cu multe probleme neasteptate pe care nimeni nu se astepta sa le intampine . in afara de naratiune , filmul mai impresioneaza si prin dialog , acesta fiind unul din punctele forte ale peliculei lui Fellini , regizorul aducandu-si partea si la realizarea scenariului . actorii , care mai de care mai impresionanti , in frunte cu imprevizibilul Marcello Mastroianni , care nu mai stie ce vrea de la viata uneori ... daca vrei sa vezi un film care sa iti delecteze ochii , acesta este alegerea ideala .
0 3
matew10 pe 01 Aprilie 2022 09:14
Relaxant, carnavalesc, un stil aparte. Am avut plăcerea sa vad filmul la sala Horia Bernea de la Muzeul Țăranului Roman. Nu e un film complicat, iți reamintește sa te bucurii de viata, chiar daca derapează în unele momente spre libertinaj. Parca filmului ii place sa se joace cu tine. Asta a fost impresia mea. Destresant și imprevizibil merita văzut. Daca va plac filmele clasice și cele de arta nu veți fi dezamăgiți. De preferat a se vedea la cinema. Vizionare plăcută.
0 2
balta67verde pe 18 Noiembrie 2016 21:44
Un film de nota 10. Ekberg e incredibila, Mastroiani un titan
0 2
cl24 pe 23 Aprilie 2011 17:38
Un film care nu are cum sa dezamageasca, fiind realizat de marele Fellini.
0 2
AnaAyana pe 14 Noiembrie 2010 15:38
La Dolce Vita
De mult nu am mai dat nota 10 unui film. Despre La Dolce Vita pot spune doar că m-a urmărit câteva zile bune după ce l-am văzut. De altfel, cam tot ce am văzut până acum regizat de Fellini (I Vitelloni, La strada) a avut un mare impact asupra mea. Vreau să urmăresc mai departe [...] citeşte
0 2
veronica210 pe 01 Noiembrie 2010 18:16
Anita Ekberg
- senzualitate pura !! ...............si felul cum spune: Marceeeeelooooo...aiai..:X:)) o iau pe ulei deja ! recomand filmul !
0 2
Smrs pe 30 Aprilie 2022 13:50
Mediocru
Filmul reprezintă o amestecătură a moravurilor celor care compun lumea bună a societății italiene la acea vreme: distinși actori, ziariști, milionari, un fel de CanCan cu tot cu presă și conținut, puse toate în imagini, nu în scris. Dacă suntem atenți, nici astăzi nimic nu s-a schimbat..cel puțin raportându-ne la România, oricine se culcă cu oricine, beau și se droghează, panaramele sunt tratate ca reginele, iar soțiile sunt tratate ca panaramele, etc. Nu e nici pe departe o capodoperă, mai ales privită astăzi, dar recunosc că scenele prezentate puteau fi povestite doar așa și nu prin cuvinte. Îi văd pe toți extaziați de Sylvia (Anita) și mă gîndesc cu groază că multe note de 10 au fost date din cauza ei. Nu e nici cea mai cea, nici cea mai rea..cred că mai degrabă Mastroiani degajă un aer de mascul alpha și eleganță, fiindu-le superior tuturor… citeşte
0 1
user-5c9f8c2e87074 pe 12 Martie 2023 02:42
Capodopera absoluta cu o estetica parca cel mai specific felliniana ( împreună cu 8 si 1/2 fireste) impresionează și azi după atâtea revederi. Absolut tulburător finalul alegoric cu vietatea marina moarta? pe plaja și Marcello în genunchi pe nisip zbuciumat între chemarea chelneriței tinere și cea a femeii de la petrecere. Nici acum nu știu dacă Marcello chiar nu auzea și nu intelegea ce gesticula și zicea chelnerita sau mai degrabă NU VROIA SA AUDA SI SA INTELEAGA....
0 0
user-5eaa743004d02 pe 06 Iunie 2020 23:05
Unde se pot vedea aceste filme ?
Ma intereseaza sa ma abonez la un site contra cost ,unde sa pot vedea filme de cinemateca.Multumesc anticipat celor care-mi vor da o solutie!
0 0
lili22 pe 21 Iulie 2014 06:39
capodopera
Unul din filmele iubite, l-am vazut si revazut , cu Mastroianni in mare forma.Dupa mine e cel mai bun film al lui Fellini.
2 9
into_the_labyrinth pe 08 August 2017 01:32
Trebuie sâ recunosc că neorealismul nu este curentul meu preferat, având o afinitate mai mare faţă de alte genuri (inclusiv suprarealismul). Aşa se explică faptul că nu am acordat nota maximă unui film considerat de alţii drept capodoperă. Însă au fost părţi din film care m-au interesat, au fost secvenţe (precum cea cu muzica lui Bach), care m-au hipnotizat, au fost momente în care mi s-a părut că văd zugrăvită viaţa în alb-negru, în contraste tulburătoare. M-a surprins înclinarea, de la un moment dat, a eroului către decadenţă, către promiscuitate, având în vedere înclinaţiile de intelectual, ocupaţiile de scriitor şi jurnalist. Dar ”La dolce vita” probabil asta îşi şi propune: să zugrăvească viaţa aşa cum e, cu conflicte, pasiuni, depravare, facil, dar şi cu momente profunde, sensibile, dramatice. Momentele de referire la artă, religie… citeşte
2 5
Stephen2D pe 03 Noiembrie 2015 22:11
Când mergi pe plajă și asculți marea dar totul e prea alb-negru.
　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　　
2 4
atanasie_zlotea pe 11 Aprilie 2018 01:23
Doamne , ce plictiseala cumplita !
Trecuse din film o ora si jumatate si inca nu se intimplase nimic semnificativ . Abia cind s-a sinucis Steiner s-a simtit o adiere de dramatism . Filmul este o ZUGRAVEALA fara de sfirsit , fara intriga si fara mesaj . O succesiune de scenete fara vreo legatura intre ele in care accentul este pus pe frenezia regizorala care , insa , nu poate masca cumplita precaritate a scenariului . Doua ore si jumatate ca sa vezi ce ? Decadenta , decadenta si numai decadenta . In realitate am vazut un film documentar si nicidecum unul artistic . Si inca unul plicticos la culme .
2 3
childs_play pe 13 Aprilie 2010 17:52
Probabil cea mai cunoscuta scena din “La dolce vita” este cea a Sylviei (Anita Ekberg) in Fontana di Trevi – se spune ca actrita ar fi afirmat ca ea, prin acea scena, a facut filmul celebru, si nu invers.
2 2
Sergiu.Lobont pe 08 August 2010 03:05
Un film fara orizont... una din marile baliverne fara de care nu ai mai putea savura o capodopera. Au si filmele acestea rolul lor... sa scoate in evidenta calitatea celorlalte filme. Un film care cu siguranta ar placea oricarui profesor de Limba si Literatura Romana, dar o mare dezamagire pentru ceilalti.
3 28
veronica210 pe 28 aprilie 2011 00:45
auzi la el ce prostii vbeste !
... Vezi toate comentariile (4 comentarii) ...
lili22 pe 8 august 2015 07:07
nu te pricepi la filme, asta e....ghinionul tau...
aayana pe 14 Noiembrie 2010 15:20
10
De mult nu am mai dat nota 10 unui film. Despre La Dolce Vita pot spune doar că m-a urmărit câteva zile bune după ce l-am văzut. De altfel, cam tot ce am văzut până acum regizat de Fellini (I Vitelloni, La strada) a avut un mare impact asupra mea. Vreau să urmăresc mai departe şi celelalte filme după 1960.

Personajul principal, Marcello, întruchipează intelectualul idealist care nu se poate decide între cele două (aş spune trei dacă punem şi femeile în calcul) mari pasiuni ale sale: jurnalismul şi scrisul.
El alunecă prin viaţă, trăieşte numai în prezent, fără să ştie exact ce vrea. Tânjeşte după dragoste dar atunci când este iubit se simte sufocat. Poate din cauză că nu este capabil să răspundă, cine ştie?

Relaţia cu tatăl lui l-a afectat mai mult decât lasă să se vadă. Când era copil a fost tratat cu… citeşte
3 7
nemotoujours pe 24 noiembrie 2010 19:45
CE ZICI,VREI ,,HOTUL DE BICICLETE?''
... Vezi toate comentariile (3 comentarii) ...
mvpsebi pe 29 aprilie 2011 01:19
Sau poate ca pestele semnifica soarta lui Marcello, tinand cont ca regizorul ne cam lasa cu buza umflata in acest sens.
stalex pe 09 Decembrie 2012 15:05
Personajele din La Dolce vita au toate ceva in comun: frica de moarte. Ritmul frenetic in care traiesc provine, parca, dintr-un singur punct: teama ca o data ce te opresti o vei face de tot. Marcello nu poate iesi din hora nebuneasca a petrecerilor, tatal lui nu se poate opri nici macar pentru o zi din vesnicele calatorii, logodnica posesiva face permanent aceleasi lucruri (telefoane, juraminte de dragoste, incriminari). Daca te opresti, par sa creada toti, vei pati precum cerebralul Steiner. Sau precum pestele de pe plaja (e viu, spune un personaj; e mort de trei zile, il contrazice altul). Nimeni nu se poate opri, ne spune Fellini, dar atentie la calea pe care o parcurgi, s-ar putea sa nu fie cea buna. Chemarea misterioasa a fetei din final poate fi interpretata ca un indemn pentru Marcello de a schimba drumul, o solutie de iesire din cercul vicios in care se zbate.
3 4
sabinalin pe 10 Iunie 2012 14:48
Petrecerile, ca niste inmormantari fastuoase
Ma uitam la capodopera felliniana si parca vedeam societatea romaneasca din zilele noastre: mare inclinatie catre superficial, catre distractie fara limite, catre lipsa de responsabilitate. Cam asa se intampla cand potentatii nu stiu ce sa mai faca cu banii care-s mult prea multi la unii si mult prea putini la altii... Admirabila distributie, in frunte cu Marcello Mastroianni. Aparitii insolite: Alain Cuny, cel care peste multi ani avea sa intruchipeze impecabil un batran bancher marsav in "La piovra", si Adriano Celentano, pe atunci foarte tanar si foarte naravas. Obligatoriu de vazut de catre orice cinefil care se respecta!
3 3
aayana pe 29 iulie 2012 17:09
De Anita nu zici nimic? :)
sabinalin pe 29 iulie 2012 19:57
Ba da. Buna, foarte buna din toate punctele de vedere!
don.corleone pe 16 Iunie 2010 15:43
Desi a facut o multime de roluri exceptionale, Marcello Mastroianni a ramas intiparit in memoria cinefililor cu aceasta fina partitura din La dolce vita. Adesea numit de critici drept cel mai bun film al lui Federico Fellini, La dolce vita este, cu siguranta, punctul de cotitura al carierei legendarului regizor italian, deoarece este bariera care separa opera acestuia facand trecerea de la neorealismul pe care mentorul Roberto Rosselinni i l-a insuflat si expresionismul pe care avea sa il imbratiseze dupa ce isi trateaza depresia citind opera lui Carl Jung, unul dintre promotorii psihanalize.
4 1
cezarika21 pe 11 Aprilie 2014 12:53
Decadenţă şi deşertăciune
Periplul jurnalistului italian Marcello Rubini în viaţa de noapte a aristocraţiei italiene din perioada postbelică îi prilejuieşte lui Fellini ocazia de a arăta decadenţa clasei avute, ale cărei petreceri seamănă cu nişte înmormântari fastuoase. Ieşirile sale nocturne par adevărate călătorii în infern, el alăturându-se unui grup de oameni care trăiesc într-o lume inutilă, ruptă de viaţă şi fără ambiţii. Lumea care i se perindă noaptea prin faţa ochilor lui Marcello este o lume aflată într-un proces de descompunere, cu oameni ce duc vieţi deşarte şi îşi sting frica de moarte în orgii interminabile.

Admirator doar al femeilor pe care le consideră o formă de artă, Marcello este un jurnalist ratat, un intelectual incapabil să-şi găsească adevărata vocaţie, un suflet neliniştit aflat într-o căutare de sine permanentă şi… citeşte
12 6