alali pe 12 Decembrie 2016 23:19
Plictiseală, lehamite, oroare de tot ce inseamnă rutina aceasta maladivă ce-i va distruge pe toti: protagonisti si spectatori deopotrivă.
De acum inainte nu o sa ma mai plang niciodata de interminabilele filme ale lui Bela Tarr, (nu ca as fi facut-o vreodata dar... ziceam), in specia de lungimea acelor cadre interminabile, care surprind o actiune banala cum ar fi mersul, minute in sir. Macar in cazul regizorului ungur cadrele sunt active, in miscare, vii. Pe cand in aceasta prezentare a regizoarei belgiene, Chantal Akerman, asistam pe langa astfel de momente, si la clipe de meditatie, de priviri in gol, de momente de evadare din cotidian pe care si le acorda eroina filmului atunci cand e singura.
Tot ca si senzatii de deja-vu o sa invoc decorul orasenesc oarecum kieslowskian sau filmarea unor elementelor aparent inutile ce aminteste putin de abordarea lui Warhol. E adevarat ca toate aceste detalii folosesc la electrificarea starii de anxietate si de saturatie, incarcare care va duce la explozivul deznodamant. Dar… citeşte
2 1
El_KaPpa pe 15 Mai 2020 14:27
6,3/10
Dupa mai bine de trei ore in care eram gata sa-l consider o capodopera feminista originala am fost dezamagit sa descopar in ultimele minute feminismul radical. Privit apoi in ansamblu mi se pare un film cu idei limitate, care ofera o tema doar dintr-un unghi foarte subiectiv si fara argumentele necesare. Facand o medie intre originalitate realizarii si mesajul limitat transmis, eu nu ii pot da mai mult.
0 1
eduard_stratan pe 08 Iunie 2021 14:18
Se spune ca la restaurant nu este frumos sa ridici farfuria ca sa mananci si ultima lingura de supa! Regula nu este valabila si pentru "les peurs francaises"! Ma mir totusi ca nu s-au apucat sa linga farfuriile!
0 2
stefan_alex_ciobanu pe 20 Iulie 2022 21:52
Nota 10
Prin JEANNE DIELMAN, 23 QUAI DU COMMERCE, 1080 BRUXELLES (reg. Chantal Akerman, 1975) ni se deschide o fereastră ascunsă prin care privim în interiorul sufletului unei persoane. Prin cele trei zile în care rutina domestică se desfășoară fără nicio înfrumusețare prealabilă, pare că asistăm la nașterea unor riduri, la înmugurirea unei stări maladive. Rețeta de a folosi ca și decor un apartament cu toate lucrurile domestice recognoscibile, de a lăsa vânzătorii de magazine să își joace rolul fără intervenția figurației măresc impactul asupra privitorului. Desigur, dacă la acest disconfort psihic (care poate fi conștientizat sau nu, dar tot un disconfort se așterne) se adaugă 3 ore și 21 de minute în care asistăm doar la desfășurarea unor activități casnice (ușor de catalogat ca fiind banale), poate duce la o plictiseală care să ne alunge din fața… citeşte
0 0