A castigat marele premiu al juriului la Cannes 2013. Deci trebuie sa fie exceptional filmul. Abia astept sa-l vad. Dupa trailer pare un film care nu-l voi uita prea curand.
Inside Llewyn Davis – niciodata nou, dar nepieritor | Koolhunt.ro - Vezi Bucurestiul cu alti ochi
[...] decembrie este ideala pentru a vedea Inside Llewyn Davis, acest film incantator, sensibil si duios, presarat cu momente muzicale interpretate din suflet, [...] citeşte
Un film ce trebuie vazut, poate cel mai bun care a aparut anul acesta. Sper sa ia cateva premii Oscar. Merita pe deplin. Fratii Coen chiar m-au dat pe spate de data asta. Emotionant, amuzant, duios..intr-un cuvant: excelent!
Niciodata nu m-au dezamagit fratii Coen.Iubesc filmele lor.
Aduc ceva diferit,ceva nou cu fiecare film.
Asa se intampla si in cazul filmului de fata , tipic fratilor Coen, ciudat,melancolic ,plin de umor negru, metafore si subtilitati.
Ne aflam in anul de gratie 1961 cand twistul si muzica lui Elvis erau inca la moda iar folkul nu era ceva mainstream.Suntem inainte de aparitia lui Bob Dylan in peisaj si cu 3 ani inaintea invaziei britanice.
Llewyn Davis este un tip foarte talentat in a canta muzica folk, pare ambitios,insa norocul se pare ca nu este de partea lui.Orice ar face ...norocul,sansa il ocolesc,societatea este impotriva lui,personalitatea sa nu il ajuta,este un asshole (asa fiind descris de personajul lui Carey Mulligan)
Filmul vorbeste in principal despre esec si teama de a fi respins in societate dar totodata este mult mai complex si profund… citeşte
Fratii Coen au declarat ca filmului ii lipsea initial actiunea si de aceea s-au gandit sa introduca elementul pisica. Pentru actori, soundtrack si desigur, pisica, recomand acest film. Un film despre care sigur vei povesti tuturor prietenilor!
Într-o vreme în care 40% din filme sunt proaste, iar 40% oribile, Llewyn Davis e mai mult decât binevenit. Oare dacă apărea pe vremea lui Louis Malle sau Ridley Scott, să alegem doi regizori buni, dar nu fabuloşi, avea tot acelaşi impact şi aceeaşi apreciere masivă atât a criticii, cât şi a publicului? Cred că valoarea cinematografiei de masă a luat-o şi continută s-o ia tot mai în jos...
Un film care beneficiază de regia excepţională a fraţilor Coen şi de o coloană sonoră atât de bună, nu putea ieşi decât de o mare valoare şi exact aşa s-a întâmplat.
În principal ne este prezentat un episod din viaţa unui trubadur, un golan cu voce de aur, care pe parcursul câtorva zile trece prin nişte întâmplări ce alcătuiesc lejer o odisee. Un spirit boem, un inadaptat, un egolatru, un nebun frumos, un rebel a cărui cauză este aceea de a-şi croi un drum prin lumea muzicală ce îi inchide în faţă toate uşile la care bate. Uneori îi mai trânteşte şi binemeritaţi pumni în nas, pe care îi primeşte cu aceeaşi mare nonşalanţă cu care receptează şi celelalte evenimente din viaţa lui, singurele emoţii manifestându-şi-le pe scenă, în timpul actului artistic.
Toate peripeţiile prin care trece tânărul cântăreţ nu au nicio… citeşte
“If it was never new and it never gets old, then it’s a folk song“ Cu o singură excepție, filmele fraților Coen din ultimii 13 ani au fost din punctul meu de vedere mult sub nivelul impus de ei în anii ’90, dar se pare că pauza de 3 ani le-a prins foarte bine şi … Continue reading → citeşte
Inside Llewyn Davis - un Ulise al zilelor noastre | Postmodern
[...] o muzică de inimă albastră, sensibilă și parcă venind din niște timpuri greu de recuperat, Inside Llewyn Davis este un microeseu existențialist, o disecție cu instrumentele comportamentalismului, o [...] citeşte
Un film ce poarta amprenta inconfundabila a fratilor Coen.
In multe momente ale vizionarii filmului am avut senzatia de Déjà Vu
Drumul lui Llewyn spre Chicago semana cu un drum similar in No Country for Old Men.
Personajul lui, al unui om care fuge de responsabilitati, de trecut, de viitor este identificabil cu acea epoca, cu aspiratiile tinerilor de atunci.
Llewyn este un om care nu se regaseste in lumea in care traieste, care are nevoie de prieteni, dar care nu-i respecta si nici nu apreciaza ceea ce fac, care este convins ca arta lui este cea mai buna...
Coloana sonora super si melodia Please Mr. Kennedy, merita o nominalizare la Oscar.
De asemeni mi-a placut grozav John Goodman, care face o bijuterie de rol.
Sfarsitul insa mi-a placut in mod deosebit, caci dupa ce termina de cantat, pe scena se urca un tanar-pe care-l vedem din profil,… citeşte
Ea cred ca ea e de alta parere :)) ... Probabil, la fel ca si Justin Timberlake, i s-a parut ca a castigat la loterie cand au luat fratii Coen legatura cu ea ...
Fratii Coen au avut acelasi curaj ca si cu Barton Fink, adica sa produca un film linistit, nespectaculos, dar minutios asezat scena cu scena, secunda cu secunda si care sa transmita foarte multe, in principal datorita protagonistului sau. Are foarte multe elemente comune cu Barton Fink, cu deosebirea ca acolo personajele erau intentionat exagerat caricaturizate. Induce acceasi stare de a empatiza cu personajul principal, un artist intr-o situatie delicata, care poarta o lupta launtrica, dar care pare in acelasi timp singurul lucid intr-o lume nebuna care-l eticheteaza insistent ca si "loser". Totul este vazut prin ochii lui, pana si nuantele folosite in film sunt de un "dark" care sa rezoneze cu ceea ce traieste Llewyn.
L-as mai compara ca si atmosfera cu Miller's Crossing (tot al fratilor Coen) dar si cu Young Adam sau Angela's Ashes. E un film care transmite mult si… citeşte
Eu unul nu agreez musicalurile .. mi se par plitisitoare .. dar aroma acestui film este din alta liga .. de la inceput la sfarsit esti prins intr-o poveste .. muzica este cantata din suflet .. si chiar empatizezi cu personajul principal .. Fratii Coen sunt geniali .. isi lasa amprenta pe fiecare film pe care il regizeaza .. de la felul in care vorbesc actorii .. la imbracaminte .. masini .. totul e sic si parca firesc .. la locul lor .. Drama ha ? mi unul nu mi s-a parut una .. poate a fost pentru cei care n-au prins subtilitatile .. am ras la unele faze pe cinste .. nu-i comedie doar ca-i putin intunecata .. ca si viata de altfel .. il recomand din suflet .. tuturor ..
Pentru mine, fratii Coen reprezinta o ciudatenie a cinematografiei. Capabili sa realizeze filme remarcabile precum Fargo (unul din preferatele mele all time), No Country For Old Men (idem) sau teribila comedie neagra The Ladykillers, au dat nastere, de asemeni, unor prostioare anoste gen Intolerable Cruelty sau A Serious Man. Creatiile lor sunt un amalgam de filme interesante, bune, chiar foarte bune si filme proaste, chiar foarte proaste. De-asta spun ca sunt o ciudatenie, din cauza lipsei de constanta in ceea ce realizeaza. Acest Inside Llewyn Davis face parte din categoria rea, negativa, a filmelor slabe, desi nu e chiar o mizerie cinematografica la care sa nu rezisti mai mult de 15 minute, nu reuseste deat sa plictiseasca si sa iti doresti sa se termine mai repede. Cel mai bun lucru din acest film este muzica, deosebita, readusa in actualitate, folkul american nemuritor. In rest, o… citeşte
Inside Llewyn Davis - cautare de sine versus existenta | Postmodern