Din nou Argentina, de asta data fara cantece si fara Don’t cry for me Argentina.. Filmul aduce in discutie, o problema grava, care a macinat Argentina anilor 70 - 80, DISPARITIA de persoane. Los desaparecidos. Recomandarea este : sa nu te bagi ! Dar ce faci cand cel disparut este sa zicem , copilul tau adolescent, sau sotia? Daca posezi si o capacitate paranormala de a ˝ vedea˝ ce se intampla cu disparutii, atunci este firesc ca nu poti sta deoparte. Totusi filmul mi se pare excesiv de imbibat de “simboluri ”, astfel ca apar cam fortat doi guanchos in Pampas, tangoul, imaginea obsesiva a casei Rosada ( sediul executiv al puterii Argentiniene) ca si perechea de evrei de la ferma Esperanza ( alaturare nazism – dictatura militara) si in special numarul de pe mana fetei care serveste la masa. Cuplul Banderas – Thompson nu-mi place, nu mi se pare credibil (o englezoaica get beget… citeşte