Cea de a doua parte din aceasta trilogie "a vietii" cica. Eu am s-o numesc a grotescului si a ridicolului. Desi face trimiteri si catre lucrari monumentale din istoria literaturii universale, sperand astfel sa imprumute ceva din dimensiunea acestora, filmul se umple de ridicol. Folosind un umor care ma depaseste, nu as dori sa cunosc persoane care considera toata aceasta degradare si mizerie drept umor, cele opt episoade ce se vor a fi povestiri de calatorie, sunt unele mai mizerabile decat altele, ajungandu-se in final sa mirosim flatulentele asa-zisilor interpreti; si asta in conditiile in care incepem vizionarea doar tinandu-ne de rusinica.
Caracterul satiric se pierde pe drum si lasa loc doar refularilor prorprii ale lui Pasolini. Chiar scenele erotice, sexual-explicite, intre un barbat si o femeie, tradeaza aceasta stare de fapt,, mai toate fiind pe invers, nefiresti.
… citeşte