Articole Horton Hears a Who

Incercand sa capteze pe deplin lumea minunata si plina de imaginatie a lui Dr. Seuss, cineastii au exploatat animatia la maxim, depasind granitele traditionale ale animatiei si interpretarii personajelor.

Ei au folosit tehnica "comprima si intinde" pentru a da aspect si miscari extreme personajelor Horton si Primarul. In animatia 2-D traditionala, tehnica respectiva ofera personajelor elasticitate si miscare. Dar Hayward, Martino, precum si artistii, animatorii si tehnicienii de la Blue Sky, au mers cu tehnica mai departe.

Probabil ca nici o alta scena nu demonstreaza mai bine eficienta tehnicii de comprimare si intindere ca aceea in care Horton incearca sa traverseze un pod lung de bambus suspendat deasupra unei vai adanci. In acelasi timp, Primarul face o vizita la dentist, iar acesta este pe punctul de a-l intepa cu un ac gigantic. Hayward si Martino intercaleaza imagini din cele doua situatii extrem de tensionante, creind astfel o scena complex construita, in care se impletesc cauza si efectul. Fiecare actiune a lui Horton (sau impiedicare) are un ecou (la fel de nebunesc) in reactiile Primarului.

In aceste secvente, cineastii folosesc comprimarea si intinderea pentru a umfla trompa lui Horton - elefantul urias (si etern optimist), care crede ca aerul este mai usor decat orice, iar el poate pluti peste pod ca un dirijabil. Inutil sa mai spunem ca asteptarile lui Horton nu prea se confirma. In timp ce Horton, cu trompa lui umflata, lasa in urma pasilor sai bucati sfaramate din pod, acul dentistului nimereste bratul Primarului in loc de gura acestuia. Cineastii din nou folosesc ocazia pentru a folosi mai mult animatia, intinzand bratul injectat al primarului pe o lungime foarte mare. Primarul fuge din cabinet, iar bratul sau lungit si flasc accidenteaza cateva persoane in drum.

Hayward ii datoreaza lui Jim Carrey aceasta idee pentru situatia respectiva: "Jim a intrebat: ‘Daca un elefant ar cara lumea pe un fir de praf, unde ar fi cel mai rau loc in care sa se afle Primarul?’" isi aminteste Hayward. "Dupa ce a sugerat ceva care sa fie facut cu instrumente electrice, Jim a intrebat ‘Dar daca Primarul ar fi la dentistul care manipuleaza un ac?’"

Animatorii au folosit de asemenea tehnica de comprimare si intindere pentru un efect de "imprastiere", ceea ce inseamna ca, spre exemplu, picioarele unui personaj se misca asa de repede incat incep sa se imprastie si sa arate ca si cum s-ar dubla sau chiar s-ar tripla.

Sunetul si muzica merg mana in mana

Avand chiar in titlu si in firul narativ cuvantul "Hears" (Aude), nu este nici o surpriza faptul ca aici conceptia sonorului si coloana sonora reprezinta elemente dintre cele mai importante pentru film. "Ideea este ca cele doua personaje principale nu se intalnesc niciodata - ele doar se aud reciproc", comenteaza Hayward . "Fiecare dintre ei trebuie sa creada ceea ce aude. Si daca nici aceasta nu reprezinta o buna baza pentru o conceptie sonora minunata, atunci nu mai stiu ce altceva ar putea fi."

Imbinarea complexa si uneori impresionanta dintre conceptia sonora si muzica se datoreaza talentului designerului de sonor , Randy Thom ("The Incredibles," ""The Right Stuff"),de doua ori castigator al premiului Oscar. Acesta a mai lucrat la multe filme, de la "Raiders of the Lost Ark" pana la "Ratatouille"; de asemenea se datoreaza compozitorului John Powell, care a lucrat la filme precum "Shrek," "Happy Feet," "Ice Age: The Meltdown" si cele trei filme "Bourne" .

Thom si Powell au inceput sa colaboreze neobisnuit de devreme in procesul realizarii filmului. "Eu si John am tot discutat cu regizorii timp de un an, inainte de lansarea filmului", spune Thom. "Toti am inteles ca filmul urma sa fie un adevarat teren de joaca pentru sonor. Este un privilegiu rar sa poti impartasi sunetele cu un compozitor, iar noi am lucrat pentru a integra cele doua laturi - sunetele si coloana muzicala - cat mai bine cu putinta."

Thom s-a straduit sa ofere spectatorilor diferite perceptii ale sunetelor - eliminand ideea preconceputa ca un om microscopic si un elefant de cinci tone nu s-ar putea auzi reciproc. Primul contact dintre Horton si Primarul implica tranzitii sonore complexe.in timp ce firul de praf zboara prin aer, noi vedem personaje Who strigand dupa ajutor. Cineastii fac un mixaj de puncte de vedere - cand din perspectiva lui Horton - ale carui urechi reusesc sa perceapa sunetele "microscopice" , respectiv vocile firave ce vin dinspre firul de praf, cand din perspectiva oraselului Who-ville, de unde auzim strigate de uluire ale populatiei Who.

Cautand sa intre in legatura cu oricine o fi in spatele acelor sunete firave, Horton striga "HELLO!" catre firul de praf. Noi urmarim unda sonora atunci cand se propaga catre firul de praf asemeni unei nave spatiale care zboara spre Pamant. Atinge petala de trifoi, trece prin patura de nori, iar apoi dispare intr-un canal urias, calatorind mai departe intr-o ametitoare retea de tevi, pana cand iese dintr-o teava de scurgere in fata biroului Primarului.

Atunci cand vocea isi face calatoria prin atmosfera, Thom o moduleaza in felurite modalizati, cum ar fi modificandu-i sunetele inalte sau creind ceea ce el numeste "un sunet schimbator" - toate pentru a se imbina cu imaginea undei sonore. Pentru calatoria pe teava de scurgere, Thom adauga o multime de clinchete si trosnituri si alte sunete produse de metal, care sa insoteasca replica "Hello".

Este un moment amuzant pentru spectatori si unul uluitor pentru Horton. "Suntem in toiul unei ametitoare convergente comice!,", exclama Horton catre Primar. "Sunt doua lumi total diferite care se intersecteaza in mod miraculos. Lumea mea este colosala, a ta este minuscula, dar totusi, cumva, am reusit sa venim in contact!"

Sunetul ocupa un loc central in momentul culminant al filmului, in care populatia Who se uneste si foloseste orice are la indemana pentru a face zgomot si a se face auziti, pentru ca astfel se pot salva de la extinctie. La unison, ei striga "SUNTEM AICI! SUNTEM AICI!" Ajutorul vine dintr-o sursa neasteptata: fiul Rrimarului, Jo-Jo, care contribuie cu Simfonifonul lui - un instrument muzical uluitor pe care si l-a facut din obiecte non-muzicale.

Atunci cand cineastii au reusit sa adauge tusele finale ale filmului Audrey Geisel, sotia regretatului creator al acestor lumi magice, s-a intrebat ce ar gandi sotul ei despre faptul ca lucrarea sa Horton Hears a Who! a devenit un film artistic de animatie generata pe computer. "Probabil ca ar spune,", arata ea "ca ‘Horton era asa de mare si avea o inima asa de mare, iar filmul trebuia sa se produca in felul acesta.’"