A trecut ceva vreme de cind l-am vazut dar il tin minte foarte bine.O interpretare de exceptie a ambilor actori din rolurile principale.Scenariul excelent , mai ales ca ataca un subiect tabu in Franta.
Imposibila uitare a chinurilor și traumelor primei iubirii "interzise" pt ea frantuzoaica și a rănilor deschise încă și a cicatricilor după 6 august 1945 pt el japonezul care își pierduse familia în acea catastrofa umanitara. Film iconic cu o simbolistica profunda și un paralelism dramatic între Nevers și Hiroshima, cadere/ tuns par eroina- incredibila corelație. Și ce coloana sonora!Un film cu o estetica și cu niște dialoguri hipnotizante. Rămâne definitiv imprimat pe retina și în creier . Tulburător!
Capodopera lui Resnais. Aproape fiecare replica e memorabila, introducerea este probabil cea mai buna vazuta vreodata, iar felul în care se joaca cu memoria, cu durerea, atat personala cat și la nivel colectiv, e fascinant. Și ar mai fi și finalul cu o paralela excelenta....multe de spus și multa complexitate pentru un film aparent simplu.
Un film care impresioneaza, o interpretare de exceptie. M-a impresionat, dincolo de povestea dureroasa, vocea Emmanuellei Riva. Niciodata limba franceza nu a sunat mai bine !!
1
0
nu conteaza
pe 16 Aprilie 2003 03:04
Am avut ocazia sa vad filmul destul de recent, intr-o cinemateca, din Cluj, si am ramas uimit de pofunzimea filmului
Nici nu imi mai amintesc exact cum se termina, daca tipa ramane sau pleaca, dar nici nu cred ca acest lucru este important.
Ziua de 6 august 1945 va rămâne în istoria omenirii ca o zi neagră, o zi în care s-a petrecut o crimă de război atroce pentru care nimeni nu a fost pedepsit vreodată. Tragedia de la Hiroshima este asemănătoare cu cea a oraşului roman Pompeii. Pământul a fost pârjolit, pietrele au fost transformate în nisip, zeci de mii de oameni paşnici au murit, apele râului Ota au fiert zile întregi cadavrele celor morţi, iar un oraş întreg a fost redus la ruine. Nu poţi să nu te întrebi cu ce a fost diferit măcelul de la Hiroshima de crimele comise de nazişti în lagărele de exterminare.
Descrierile de la început conturează adevărata dimensiune a dezastrului: "Îi priveam pe oameni. Îi privem eu-însămi gândindu-mă la metalul acela. La metalul topit. Metalul zdrobit... Metal care a devenit la fel de vulnerabil ca şi carnea... Am văzut capace ca nişte… citeşte
Foarte bun filmul