Articole Happy Feet

(2006)

Happy Feet - Mumble cel mai tare dansator

Despre productie

"Dacă Babe a fost un film despre 'purceluşi care vorbesc', atunci acesta este un film despre 'pinguini care dansează'", spune George Miller referindu-se la filmele pe care le-a creat în anii 1990 şi la cea mai recentă creaţie a sa, Happy Feet, pe care a scris-o în colaborare, a produs-o şi regizat-o. Lui Miller i-a venit ideea unei poveşti despre un pinguin imperial care se întâmplă să fie un mare dansator de step, după ce a văzut un număr de documentare despre viaţa animalelor sălbatice din Antarctica.

"Există un singur lucru care mă atrage la un proiect, fie că este vorba de Max Nebunul sau de poveşti despre purceluşi ori pinguini – intensitatea poveştii", spune Miller. "Povestea este esenţială! Ceea ce este atât de seducător când realizezi un film este că te poţi transpune în orice lume doreşti, însă încerci întotdeauna să găseşti poveştile cele mai semnificative. Aşa că, în ceea ce mă priveşte, nu există o diferenţă foarte mare între 'Max Nebunul', 'Babe' sau creaturile din 'Happy Feet'. M-am simţit întotdeauna atras de natura epică a Antarcticii", continuă regizorul. "În urmă cu aproximativ zece ani, când am văzut 'Viaţa în congelator', un documentar BBC/National Geographic despre pinguini, am realizat că includea o poveste de excepţie. Pinguinii duc nişte vieţi atât de extraordinare, extrem de alegorice dacă ne gândim la felul în care trăim noi oamenii. Modul în care supravieţuiesc la capătul lumii, strângându-se unii în alţii pentru a se feri de frig, împărţind căldura, cântând pentru a-şi găsi perechea."
Miller se referă la "Cântecul inimii", croncănit cu care pinguinul imperial isi defineşte identitatea si se distinge de ceilalti membrii ai comunitatii. "Pentru noi, sună ca un cârâit", explică regizorul, "insă pentru fiecare pinguin în parte este un fel de cântec. Pot exista 25.000 de păsări pe o platformă de gheaţă, fiecare cu un cântec unic şi totuşi cumva reuşesc să se găsească unele pe altele prin toată această cacofonie asurzitoare."

"Această poveste îl urmăreşte pe personajul principal din momentul în care se întâlnesc părinţii lui, de la ieşirea din ou şi copilăria sa, până când ajunge adult, parcurgând toate experienţele cu care se confruntă acesta în încercarea de a-şi găsi un rost în lume."
În comunitatea pinguinilor imperiali, eroul, Mumble, s-a născut incapabil să cânte. Părinţii îl duc la un profesor care să-i corecteze această deficienţă, care îl încurajează să-şi exprime cele mai puternice sentimente. Dar acestea ies la lumină sub forma dansului step, care este perceput de comunitate ca fiind puţin bizar.

Folosirea ideii "Cântecului inimii" i-a permis lui Miller să încorporeze muzica şi dansul în povestea sa, continuând cu prezentarea unor cântece contemporane şi clasice, precum şi a unor stiluri de dans diverse.
Happy Feet a început cu mult înainte de apariţia filmului Marşul pinguinilor pe marile ecrane, explică Miller, drept răspuns la o întrebare care i se pune adesea. "Faptul că acest documentar a avut un succes atât de mare a constituit un motiv dublu de încântare, pentru că a contribuit la trezirea interesului faţă de filmul nostru despre pinguini generat pe computer."