Inspirat poate din mitul lui Castor și Pollux filmul alternează intre suspans și aventura destul de ingenios. Orice societate ce obliga la perfecțiune eșuează lamentabil. Relațiile interumane solide o macină și o transforma într-o lume normala unde totul e posibil. O drama amara despre scopuri, idealuri, sacrificiu și frățietate. Va rămâne privilegiul sa judecați singuri dacă sunteți de acord cu ideile regizorului sau nu. Vizionare plăcuta. Nu veți regreta.
Două destine, unul perfect, celălalt imperfect, dar voința îl determină să învingă destinul. Jerome afirmă:” atunci când murim, nu plecăm, noi ne întoarcem acasă printre stele.”
Cred că l-am văzut prin 2005 iar azi, l-am revăzut. Are așa o normalitate în el acest film, pare că totul trebuie să se întâmple exact cum se întâmplă. Nimic forțat, nimic tras de păr. În rest, ce să zic? Actorii pur și simplu strălucesc!
Ultima data cand l-am vazut a fost fix acum 3 ani. Azi, dintr-o coincidenta am ales sa-l vad din nou. Nu stiu de ce dar uitasem tot subiectul filmului, desi stiam ca a fost un film bun. De aceea am ales sa-i si maresc nota de la 7, cat ii dadusem in 2015 la 8.
Alt film supraevaluat de americani in primul rand si apoi de romani,vad destul de apreciat,daca asta e sf,rau am ajuns,un film mult sub asteptari ! Nu este un film de tinut minte sau de revazut,in nici un caz !
O realizare remarcabilă, Gattaca îmbină cu succes elemente de SF, thriller şi dramă, un "melanj" ce ar fi putut fi deranjant dacă scenariul ar fi fost slab, dar, cum nu este, rezultă un film de urmărit. Înlocuirea identităţii într-o lume distopică aparţinând unui viitor "nu foarte îndepărtat", după cum sugerează realizatorii filmului, şi tentativa de uniformizare a rasei umane constituie pretextul pentru o poveste captivantă şi bine pusă în scenă, chiar dacă nu este realmente o capodoperă. O peliculă recomandată nu numai iubitorilor de SF, dar şi celorlalţi, care îşi pun întrebări privitoare la evoluţia umanităţii.
Într-un viitor nu prea îndepărtat, eugenia (ramură a biologiei care studiază ameliorarea populațiilor umane prin măsuri genetice) a devenit o practică curentă în societate, iar oamenii sunt împărţiţi în două clase sociale: cei valizi (cu o moştenire genetică bună) cărora li se oferă sarcini de un înalt nivel tehnico-ştiinţific şi cei ne-valizi (predispuşi la diferite afecţiuni) care prestează munca de jos. Deşi este bolnăvicios, Vincent Freeman (conceput pe cale naturală) îşi doreşte să devină astronaut şi găseşte o cale de a păcăli sistemul.
Filmul este inteligent și provocator din punct de vedere științific, explorând posibilitatea unui viitor în care selecţia genetică devine un principiu de bază în structurarea societăţii, limitându-se cazurile de concepţie naturală a copiilor şi combinându-se secvenţele ADN ale… citeşte
Uimitor acest film, tinand cont ca a fost realizat in 1997. Probabil ca in 50 de ani cel putin partea ce tine de genetica se va apropia de nivelul prezentat in film iar oamenii ce nu au beneficiat de modificari genetice vor ajunge un fel de cetateni de categoria a doua - de-gene-rati, in-valizi. Ar fi interesanta o continuare a acestui film, tinand cont de ce se stie acum ref genetica - posibilitatile si limitarile ei.
Gattaca, unul dintre cele mai remarcabile filme ale anilor nouăzeci. Este prolific, elegant, de gândit şi unul dintre putinele filme science fiction care renunţă în totalitate la efectele speciale şi o face bine.
...ecranizarea unui vis, a unei utopii...aceea ca omul isi poate invinge genele...ideea e superinteresanta si aduce cumva cu cea din The Island (2005)...
UN SF. CAPTIVANT. Un film pe care l-am vazut de mult timp si mi-a ramas in memorie ca unul dintre productiile sf de calitate , care trebiuie vazut si pe care intentionez sa-l revad curand.
Un film care a fost aproape sa devina capodopera.Scenariul a fost foarte bun,actori au jucat excelent iar daca ne gandim ca a fost realizat in 1997 ne pune pe ganduri la ce poate face omul.Un film care il recomand cu placere iar nota oferita pt acest film este 9.
Vizual filmul mi-a placut prin simplitate, de la costume la culorile din film. Plictisitor nu mi s-a parut, pastreaza o stare de tensiune tot filmul si desi finalul poate parea previzibil, te gandesti de multe ori pe parcurs ca te-ai inselat in a-l ghici.
Ca subiect, mi se pare ca insista mult pe trasaturile specific umane, dincolo de genetica. Multe personaje desi sunt "superioare" genetic, esueaza pe plan personal si sentimental tocmai pentru ca le lipsesc "atuurile" umane.
Ca orice film SF scenariul e original si surprinzator.Aproape ca iti spui : asa ceva e imposibil! dar la cum evolueaza stiinta in ziua de azi cine stie...Ce m-a frapat e ca o picatura de sange te convinge sa crezi si ce nu e adevarat .
Dincolo de acest aspect gasim povestea clasica a tanarului imperfect care lupta sa ajunga unde vrea.
Unul din putine Sf-uri captivante pe care le-am vazut.
Intr-o societate in care Eticheta e mai profunda decat in cea de azi,se gaseste un baiat care arata ca se poate cenzura eticheta de In-valid in demersul Scopului.
Visul care castiga in fata contextului social.
Inteligenta invinge biologicul ci ridica stafeta mai sus...mai sus...Spre Cer.
Exceptional film care arata cat de monotona poate fi o lume in care lucrurile sunt stabilite de dinainte. Totul e facut cat mai fad poate pentru a scoate in evidenta acel om imperfect care se chinuia sa obtina ceea ce vrea. E vb mai mult de idee decat de actiune.
tare, aia plecau in spatiu imbracati in ..frac .Au fost destule momente fara logica - paralizatul avea casa fara lift, cabina de "dus" cu intrerupator si afara si inauntru (cautand sapunul puteai sa-ti dai foc) ,pianistul "miriapod" hihi, faza cu sangele din vena si multe altele dar nu vreau sa detaliez pt. cei care n-au vazut filmul. Nu mai zic de masini si haine din anii 60 dar cu pretentii de actiune in viitor. E, un film bun ce mai...