Articole Garcea și oltenii

Viorel Sergovici Jr.(Director de imagine)
despre "Garcea si Oltenii"

“Filmat într-un stil de lucru american, dupã o retetã clasicã hollywoodianã, ”Garcea si oltenii” parodiazã si prin imagine personaje, eroi, spioni invincibili si secvente antologice ale cinematografiei.“

“Încã de la primele discutii cu regizorul american si cu producãtorii de la Mediapro Pictures s-a vrut realizarea unei variante cinematografice a show-urilor de televiziune, un concept mai elaborat, atît din punct de vedere tehnic, cît si ca mod de punere a personajelor în scenã, urmat de lat tip de editare si de montaj. Prin urmare, si din punct de vedere al gramaticii vizualului am încercat sã realizãm un film la care nu doar suportul, pelicula, sã difere de emisiunile TV. Varianta finalã de montaj este una specificã industriei cinematografice, însã pãstreazã cîteva dintre modalitãtile de montaj utilizate în televiziune.

Imaginea specificã unei comedii este “curatã”, cu o cromaticã vivace, dinamicã, ce sustine actiunea. Ea poate parodia secvente din filme deja consacrate. De pildã, cadrele cu agentul CIA sunt realizate într-o atmosferã crepuscularã, chiar întunecata, de film tip “agent 007“.

Masterul a fost filmat pe cadru general, care cuprinde toate personajele, în stilul vizual al unei piese de teatru. Am trecut apoi la coverage, miscari interesante ale camerei, cadre mai strînse, focusate pe fiecare personaj, cu replicã, pentru cã în comedie foarte importantã e replica - alãturi de limbajul corpului, în special la personajul Garcea. Efectele speciale, elementele de pirotehnie, au fost realizate direct pe peliculã; procedeul este mai dificil decît construirea graficã a acestor efecte pe calculator. De exemplu, cînd Leana îsi amintea “cu nostalgie“ de nunta ei cu Costel, am creat o atmosferã albãstruie, “de amintire“, usor exageratã, ce parodiazã - am folosit pentru exterior peliculã etalonatã pentru interior, fãrã filtru de luminã. Atît filmarea, cît si montajul, au fost clasice, traditionale, fãrã efecte speciale electronice.

Cred cã filmul “Garcea si oltenii“ rezistã ca un film de sine stãtãtor, fãrã a fi nevoit sã se bazeze pe spectacolul de televiziune. Spectatorul nu trebuie sã se relationeze la aceste show-uri pentru a întelege filmul, pentru a gusta poantele. Lung-metrajul are ca punct forte nu numai conceptia filmului, cît si personajele: de pidã, Garcea poate fi considerat un personaj national, este anapoda, de un comic absurd, imprevizibil, si totusi usor de perceput. Garcea a ajuns sã îl egaleze în popularitate pe “clasicul“ Bulã. “

Radu Corciova(Scenograf)
despre "Garcea si Oltenii"


Vara anului 2001.
Studiourile MediaPro clocoteau.
Toată lumea era aferată şi pătrunsă de importanţa faptului că lucrează la ultimul proiect al lui Zeffirelli “Callas Forever”.
Dacă spuneai cuiva o glumă, iţi părea rău că I-ai spus-o.
Cu oricine mă întâlneam în oraş, mă întreba dacă lucrez la marele film, ce se întâmplă pe platouri, dacă Zeffirelli are un căţel şi dacă are, ce rasă este.
Îi şocam pe toţi când le spuneam că habar nu am, că lucrez la un alt proiect la fel de important: “Garcea”
Toţi rămâneau sideraţi.
În funcţie de preferinţe, unii se bucurau, alţii se strâmbau, dar nici unul nu vedea comicul situaţiei. Garcea se filma la concurenţă cu Zeffirelli.
Eu însă râdeam şi mă bucuram.
Mă bucuram că după 21 de ani de cinema făceam în fine o comedie, că lucram cu nişte oameni fără fiţe, serioşi la munca şi plini de umor în pauzele de filmare, oameni cărora le plăcea ce făceau şi se bucurau alături de mine.
Era mai puţin interesant că avem probleme inerente de producţie, că după 20 de ani în care vroiam decoruri drepte şi atelierele le făceau strâmbe, acum vroiam decoruri strâmbe şi lor le ieşeau drepte.
Era important că filmam o comedie, o comedie românească, cu vedete românesti.
Era important că lumea afla încet încet de noi, că nimeni nu mă mai întreba de căţelul lui Zeffirelli şi mă întreba de Garcea, că puteam să spun o glumă fără să-mi pară rău.