Dintre toate artele, cinematografia îmi pare cel mai puțin calificată să vorbească despre Dumnezeu. Desigur, există numeroase filme cu tematică religioasă explicită. Din acestea s-au făcut și probabil se vor mai face destule. Dar ele nu depășesc nivelul unor simple exerciții moralizatoare și sînt extrem de puțini cineaștii din ale căror opere simți că, uneori, în clipe privilegiate, răzbate un suflu de dincolo. Sînt și mai puțini aceia care, sub masca banalității și a trivialității, ne fac, cu neverosimilă discreție, daruri din înalt. Filmul, prin faptul că dublează și reproduce în "literă" lumea fizică, se găsește permanent în pericolul de a spori indefinit opacitatea naturală a materiei și, prin urmare, de a o face pe aceasta tot mai puțin transparentă pentru lumina spirituală. Dar, dacă Cerul îi este (aproape) interzis, nu la fel stau… citeşte
Ceva e putred în "Danemarca"