Greu de spus daca aceasta realizare a lui Fellini place sau nu. Pur si simplu mie, cel mult critic amator sau mai degraba amator de critici imi starneste sentimente contradictorii, ducandu-ma inevitabil cu gandul la mult mai controversatul Calligula, turnat zece ani mai tarziu.
Satyricon e alambicat, fara un contur clar, o derulare fara directie dar cu un sens clar, cel de a soca. Si scopul e atins, pentru ca nu e un film pe care sa il uiti. Un cadru suprarealist constand in decadenta, perversiune, sadism, homosexualitate, pederasti, pitici, anomalii, amputari, orgii, hermafroditism, cruzime si mai ales dementa. Ma si intreb daca Fellini a uitat vreuna.
Enorm de multe rasete sardonice si degenerate, batjocoritoare (obositor de multe) pe fondul unui zbucium constant al unei multimi de nebuni semi-catatonici, machiati excesiv, gesticuland grotesc si fara sens la… citeşte
pilotule, de-aia se fac filme de-astea! ca sa nu uitam cine suntem si ce ne caracterizeaza. baga un ochi si la Pasolini. o sa ai tabloul complet. ce ti-e si cu italienii astia! fratii nostri, nu?
The book has only survived in fragments, and the film reflects this by being very fragmentary itself, even stopping in mid-sentence. Cred că asta răspune obiecţiei tale că filmul nu are un contur clar.
Nu am vazut filmul.nu vreau sa comentez mai multe,dar tot romanul Satyricon este plin de vulgar,licentios si burlesc,deci stiu la ce m-as astepta daca m-as uita la film.
E cel mai scârbos film pe care l-am văzut vreodată. Trebuie să apreciez, totuși, ideea și faptul că filmul a fost făcut acum ... o mie de ani. În orice caz, nu pot spune că mi-a plăcut, mai degrabă îmi venea să vomit...
Pasolini și-ar fi dorit să regizeze un astfel de film.