În primele lui filme Ingmar Bergman este tributar realismului poetic - Hamnstad (Port of Call) sau neorealismului italian - Fängelse (Prison), având în centru personaje simple, cu frământările și luptele lor permanente din viața de zi cu zi. Abia din Fängelse începe să i se vadă plăcerea de a scoate la iveală perspectivele grave, plăcerea de a se juca prin camera de filmat cu privitorul, plăcerea de a scoate la iveală prin actori gesturi ale emoțiilor jucate. Toate acestea se vor strânge într-un mod de exprimare ce va deveni cu timpul recognoscibil. Fängelse (Prison) vorbește despre condiția omului care nu poate fi depășită nici măcar prin artă. Un scenariu, având ca protagonistă o tânără venită din viața moravurilor ușoare, este propus pentru a fi ecranizat. Întreaga dramă a tinerei fete ar fi trebuit să exemplifice un concept filosofic: toată… citeşte
Cosmine ce bine că te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul încă vreo 2 ani până te-au blocat din nou!
Este poate primul Bergman in care regizorul abordeaza o tematica usor horroristica, insa fara a renunta la a o combina cu folclorul, filosofia si tot ceea ce dezbate problematica mortii, a unei vieti asemanatoare unei boli in faza terminala, parafrazata prin toate viciile posibile pe care omul le poate practica pentru a ajunge in acest stadiu, incepand de la alcoolism, prostitutie, iar toate aceste atitudini degradante si degenerative ale fiintei umane il fac un batran fost profesor de matematica sa ii sugereze unui regizor, fost elev de-al sau, sa prefateze aceasta stare de decadenta spirituala umana printr-o pelicula bazata pe ideea ca Diavolul ar declara Pamantul ca fiind Iadul; cu toata respingerea initiala, , filmul la care regizorul tocmai lucreaza, se ava adeveri in final o parabola chiar a acestei sugestii care se vrea o fresca a faptului ca viata pamanteana e de fapt o… citeşte
This movie not only suggests us that it's difficult to imagine a worse place than this world, but also crumbles the idea of martyr, even though some of those who watched the movie couldn't help hating the other characters for the pain that Brigitta had to bear.
A very good movie. Thank you, Ingmar Bergman!