Film sumbru si realist, ce rămânea să mai fie noir și contextul era perfect. Deși pare că ii lipsește ceva cât să surprindă drama aceea pe care o aștepti ca cinefil, scenariul demitizează superb ideea că finlandezii au viața perfectă, au sondajele despre nivelul de fericire si de trai cele mai ridicate si educația cea mai bună. Filmul arată corect și natural nefericirea și oboseala psihică si fizică a săracului de rând..pardon, a omului de rând. Tragicomedia iese din faptul că ăstia mai sunt și neindemânatici și ghinioniști, dar măcar sunt perseverenți. Altfel, dacă erau români ar fi zis că tot ce li se întâmplă sunt semne că nu trebuie să se mai vadă.
,,Ne-om aminti candva tarziu/ De-aceasta intamplare simpla/ De-aceasta banca unde stam/ Tampla fierbinte langa tampla,,. Personajele din filmul lui Aki nu stau pe banca. Dar intamplarea e cat se poate de simpla. Simplitatea e mare lucru intr-o lume care nu stie cum sa faca sa fie lucrurile cat mai complicate. Conform sondajelor Finlanda e tara cu cei mai fericiti oameni din lume. Fericirea... Cu totii o cautam, cu totii ne-o dorim, constient sau inconstient. Sau, daca nu, macar ne dorim compania cuiva. Asa si personajele din filmul lui Aki. Oameni simpli, cu vieti liniare in care ziua de maine nu difera prea mult de aceea de astazi. Monotonie si depresie. Sa dai zilnic drumul la radio si acolo sa auzi in permanenta ca e razboi. Si cand se termina un razboi incepe altul si altul. Razboaiele noastre cele de toate zilele... Mai e loc pentru simplitate, pentru frumusete, pentru intelegere,… citeşte
Film excelent in care viata omului simplu ni se prezinta asa cum e, anosta si vecina cu derapajul total... Lumea traieste in lipsuri, deprimata, dar cand da drumul la radio sa asculte o stire sau o muzica, aude doar de Ucraina peste tot.
....așa se exprimă un personaj...Vedem fierăraie, moloz, ciment, oameni triști, iar în planul doi, în tonuri sumbre, clădiri impunătoare, marca secolului prezent. Dar sufletul uman? Asta îl preocupă pe regizorul Aki Kaurismaki, Film excelent, promovând speranță în ritm de muzică retro, cu un final greu de ghicit.
Un film pe care l-am simțit ca pe o gura de aer proaspat in marea de realizari tip box office actuale. Fără efecte speciale și dialoguri inutile, sigur pare prea simplu pentru unii.
O interpretare demna de actori buni si un sarcasm de apreciat, in stil nordic.
Un film perfect pentru începutul de toamna.
Bunicel