Filmul Europolis, de Cornel Gheorghiţă, posedă o structură circulară, solid construită, care permite o lectură multiplă, invită chiar la o asemenea lectură, ca orice operă de artă autentică.
De la început eşti cucerit şi emoţionat de frumuseţea absolută a imaginilor sale, care ne implică pe dată, fără niciun motiv raţional, ci doar prin excepţionalul mod de a fi al liniilor şi al culorilor sale, al contrastelor sale.
Îţi dai totuşi curând seama că ceva te îndeamnă să aprofundezi această primă impresie, care nu face decât să ne pregătească în vederea unor noi descoperiri,
cel puţin tot atât de importante, dar care – din fericire! – continuă să fie suscitate prin mijloace la fel de cinematografice, altfel spus, prin «imagini», ceea ce vrea să spună şi personajele, care ne vorbesc şi care, de asemenea, ne implică… citeşte
Porecla canina pe care si-a dat-o Mihnea Columbeanu este singurul lucru inspirat din ce am citit scri de el. Ati vazut un pitbull fara bale? poate mort… dar si atunci ramân urme.
La oameni scuipaturile fara întrerupere devin bale, mai ales când stai pe tusa si latrii la jucatorii care nici macar nu te aud. El, saracu complexat, nu are decât un singur sfârsit : sa se-nvârta în jurul lui pana îsi apuca coada. Se stie ca animalele canine nu vad bine, cât despre inteligenta lor este comparabila cu multe din mamiferele necuvântatoare.
Dau doar doua exemple simle, la subiect, caci devine prea obositor apoi – ca sa vedeti culoarea ochilor acestui animal si ce sta în spatele lor :
1.Exemplu
Iata de ce nu vede pitbull :
- el nu a vazut Sulina Veche în film !!
- toate elementele vechi ale Sulinei, din perioada Comisiei Europene a Dunarii… citeşte
Dacă ne-am imagina un story-board al filmului, fiecare personaj ar avea în dreptul lui nu un nume, ci o săgeată spre un simbol, o metaforă ori un citat din Eliade, Pleşu ori Cioran. Cornel Gheorghiţă a vrut un film despre conceptul de moarte, dar i-a ieşit unul despre doi oameni care mor.
Premisele sunt, de altfel, foarte bine setate de regizorul român stabilit în Franţa: „Europolis nu-şi propune o imitare a realităţii, în nici un caz. Realitatea constituie doar un punct de plecare către o incursiune imaginativă a sufletului omenesc care, după sfârşitul vieţii sale pe pământ, se-ndreaptă către Judecata de Apoi – aşa cum o regăsim în tradiţia noastră. În această tranziţie instabilă, sufletul întâlneşte îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori”. Aşadar, realism magic să fie. Doar că, în drumul lui de-andoaselea… citeşte
Un film nici prea prea , nici foarte foarte, o tragi-comedie in care tragismul consta in intrebarea : Ce dracu mai cautam noi aici ? iar comicul da raspunsul: Ca sa facem haz de necaz.