L-am vazut la "video" cand eram in liceu. Stiu ca mai mult decat povestea dramatica de dragoste (fimlul era interzis sub 18 ani, nu pentru scene sexi ci pentru ca trebuia sa ai putina maturitate) m-a impresionat imaginea. Cred ca s-a folosit pt. prima oara transfocatorul . Tin minte niste imagini incredibil de frumoase. Si mai tin minte lectia de viata din film...iubirea, oricat de mare ar fi, cind se afla inafara legilor morale, sfarseste infranta de legi sociale, de propriile aspiratii pe care le-ai sacrificat pentru ea si chiar de foame... Sinuciderea, acceptata ca ultima solutie, a fost mai degraba o lasitate a orgoliului... Alt secol, alte conceptii, sau a fost o iubire atat de mare ???
Este nevoie de fler metafizic - atît în artă, cît și în viață - pentru a ieși din sau a nu sfîrși în cotețul fericirii domestice, parafate social. Firește, nu se pune problema să o disprețuim pe aceasta, ci de a o plasa la locul care i se cuvine și de a reuși să-i privim pe cei ce nu sînt făcuți pentru ea ca pe niște simboluri vii ale adevărului că patria omenirii nu se găsește pe pămînt. Povestea ai cărei protagoniști au fost Hedvig Jensen, alias Elvira Madigan, și Sixten Sparre se înscrie într-o deja lungă și puternică tradiție europeană (mai ales de cînd basmele au devenit literatură pentru copii) a iubirilor care sfîrșesc prost: Orfeu și Euridice, Tristan și Isolda, Paolo și Francesca, Antoniu și Cleopatra, Romeo și Julieta, Werther și Lotte, sau chiar Heinrich von Kleist și Henriette Vogel. Totuși, o tragedie autentică nu este cu… citeşte
Ar fi frumos ca pe site sa nu mai povesteasca nimeni finalul.