Un film trist, dar frumos, si plin de speranta, pana la urma, in ciuda atmosferei melancolice. Ar fi putut sa fie deprimant, avand in vedere tema abordata (Holocaustul in Franta, infaptuit, in mod ironic, de francezi, nu de nazisti), dar povestea contemporana balanseaza filmul si-l ajuta sa evite melodramaticul.
Mi-a placut ideea ca ceea ce se intampla in trecut afecteaza intr-un mod mult mai direct prezentul si chiar viitorul decat ne-am putea imagina. Povestea unui copil in 1942, o poveste uitata, de altfel, reuseste sa schimbe destinele a doua familii intr-un mod destul de dramatic.
Recomand atat coloana sonora (compozitor Max Richter) cat si cartea (Tatiana de Rosnay).
mai am cam 80 de pagini din carte si e foarte impresionanta cartea..am aflut multe lucruri pe care nu le am stiut si ne este greu s ane inchipuim asa ceva...dupoa ce gat cartea o sa urmaresc si filmul...
Cartea este cu mult mai frumoasa ca si filmul cum era de asteptat, atata durere nu putea fi ecranizata si toate acele sentimente profunde. Recomand cartea, este la fel de socanta si de frumoasa in acelasi timp, o relatare impresionanta.
Este un film care merita vazut. Cand am citit cartea (inainte de a sti ca exista si un film), mi-am imaginat personajele exact cum arata actorii din acest film. Autoarea cartii descrie minunat personajele, iar producatorii filmului le-au gasit, cu siguranta, pe cele mai bune cu putinta. Eu sunt o persoana energica, avand un suflet aproape de piatra, foarte amuzanta, dar acest film, si mai ales cartea, mi-au smuls catea lacrimi, dar vad eu cum mi le iau inapoi.
Scott-Thomas, altfel filmul il gasesc mediocru.Pe asta s-au bazat si realizatorii, ca vine lumea sa vada o actrita cunoscuta, ceilalti actori nu stralucesc prin nimic.
Adica respectiva Sarah nu le-a trimis salvatorilor ei francezi decit o ilustrata....hmmmm....frumoasa recunostinta, macar un pachet cu cafea si acadele putea sa expedieze si ea, nu?
Filmul inspirat de romanul scris de Tatiana de Rosnay e plin de umanitate, însă , artistic vorbind, e modest. Prestația Kristinei Scott Thomas merită vizionarea filmului. Mai realizată e prima parte, cu arestarea, deportarea, cu ritmul terifiant al tăvălugului istoriei, plus suspensul cu frățiorul închis în placard, lăsat acolo. Noii locatari simțeau un miros fetid de moarte...
I-as fi dat 8 pentru povestea rascolitoare, dar i-am dat 7 pentru ca pe mine m-a dezamagit un pic prestatia, altfel admirata de altii, a actritei Kristin Scott Thomas. Mie mi s-a parut liniara in filmul asta. Filmul e bun, povestea originala si emotionanta. Are si ceva mister, e relatata cu sinceritate si cu un pic de poezie. Recomand!
Văzut după ce am cititi cartea, pare atât de lacunar. Acțiunea parcă se derulează mult prea în grabă și pelicula pierde mai mult de jumătate din emoția transmisă de carte. Personajele nu par a fi decât niște schițe ale celor din carte, lipsite de profunzime și aș îndrăzni să spun, false. Nu l-aș recomanda, în schimb cartea e una dintre acelea care au un impact emoțional extrem de puternic.
Mi-a placut ideea ca ceea ce se intampla in trecut afecteaza intr-un mod mult mai direct prezentul si chiar viitorul decat ne-am putea imagina. Povestea unui copil in 1942, o poveste uitata, de altfel, reuseste sa schimbe destinele a doua familii intr-un mod destul de dramatic.
Recomand atat coloana sonora (compozitor Max Richter) cat si cartea (Tatiana de Rosnay).