La inceputul anilor '90 Paul Verhoeven regiza "Basic Instinct", un thriller de mare forta, teribil de indraznet care a impus-o pentru totdeauna pe Sharon Stone in galeria celor mai importante actrite din istoria Hollywoodului. Dupa aproape un sfert de veac olandezul a revenit in selectia oficiala a festivalului de la Cannes cu acest thriller... frantuzesc un pic mai cuminte decat primul dar care are suficient de multe calitati incat sa il impresioneze pe privitor. Chiar daca are multe elemente de thriller "Elle" e mai mult o drama psihologica foarte bine scrisa, un film care pune destule intrebari despre lumea tot mai lipsita de repere adevarate in care am ajuns sa traim. Isabelle Huppert profita de faptul ca actrite precum Marion Cotillard si Nicole Kidman au refuzat rolul principal si reuseste o creatie memorabila care s-ar putea sa ii aduca premii, cu putin noroc chiar si o… citeşte
Filmul e o ecranizare a romanului „Oh...” de Philippe Djian, apărut în 2012. În roman povestește Michele, dar regizorul a eliminat vocea din off și a depășit cartea prin alunecarea spre insondabil. Frontiera dintre vină și inocență e fragilă. Djian a mărturisit că, scriind romanul, s-a gândit la Isabelle Huppert, care face aici un rol memorabil, drept sinteză inspirată a interpretărilor anterioare.
Un thriller care te da peste cap in momentul in care femeia afla cine e de fapt violatorul ei..relatia dintre ei doi este...ea:pai te plac in secret..el:si eu dar nu imi place sa mi te oferi pe tava....eu vreau sa te violez...stiti e o chestie ciudata dar care "te prinde" pentru ca vrei sa vezi deznodamantul acestei relatii extrem de ciudata si destul de socanta
Numai francezii puteau pune pe pelicula un acest gen de film depre lumea grav degeneratilor si psihopatilor sexuali chiar si la varste avansate
Un film tipic producatorilor francezi, extrem de desgustator pentru imensa majoritate a oamenilor normali psihic, despre minicolectivitatea umana profund degenerata si grav psihopata in special ca si comportament sexual profund grotesc, in special a unor persoane de sex feminin (dar nu numai feminin), aflate CULMEA la limita dintre varsta a-2-a si varsta a-3-a si... CHIAR DE VARSTA SENECTUTII, daca ne referim la personajul mamei lui Michelle Leblanc, in film, in jurul varstei de... 80 de ani !!! In ciuda interpretarii strict actoricesti relativ bune a actritei Isabelle Huppert a rolului principal feminin, este evident ca nu a fost potrivita alegerea ei intr-un rol cu conotatii profunde sexuale chiar si patologice, pentru interpretarea unei femei in varsta de 50 de… citeşte
– incepe cu un viol, si o matza spectator. yes, rili.
– pe urma strange cioburile, arunca hainele si face o baie calda. (lipsea o bere)
– brrr
– tot un bosșor ca in Toni E., dar mai pe cunt-ness. probabil vom afla si de ce, si destul de rational. lateredit: “de ce”-ul per se, e un motiv important al filmului
– un pic de PTSD
– ce misto e aia cu botitul masinii, de fapt e resentiment acolo. si un “Salu'” sec cand se despart.
– ce carpa era fii-so. le: e o cheie aici, dar nu-o simt, nu inteleg. cu mama su-rogat.
– “[…] la premiere c’est pour qui”
– se duce sa verifice iubita tanara la ex-sot :) pe langa fire usor obsesiva este vb si de un acord moral intre parti la divort
– greoi-ish de urmarit, cam încârcat de chestii… citeşte
interesant subiect. satisfactia din final, de pe fata lui Michele, este mai monstruoasa decat 'apucaturile bolnave' ale lui Patrick. educatia religioasa stricta este paravan pentru tensiuni, frustrari de natura sexuala. consider dogmele si restrictiile religioase o forma de sadism. patologia sexuala isi are radacinile si in restrictiile sadice (dupa opinia mea) de la o viata biologica naturala (care implica si sexul). e greu sa traiesti langa o persoana religioasa ca sotia lui Patrick, care se agata de 'credinta' nefiind in stare sa empatizeze cu nevoile sotului, si pe care il impinge, in cunostinta de cauza (perversitate) spre alte 'victime'. impunerea ascultarii liturghiei este o forma de a iesi in evidenta, strident. o forma mascata de a te face vizibil, cand esti inodor si incolor :))
un subiect (religie versus sexualitate) care as vrea sa fie ecranizat mai des.
Filmul este bine facut, actrita principala de exceptie dar mie filmul nu mi-a transmis nimic. Ceva despre comportamente anormale, asta fiind frumos spus. Tehnic filmul este bun dar emotional prea putin...
Filmul ar trebui sa se numească "ce nu se face intr-o situație" , pentru ca absolut totul este pe dos.
Din punctul meu de vedere e un film bolnav si o pierdere de timp.
Intr-o nota buna de umor negru, cu perversitate, cu ceva erotism, cu ceva scene dure si fara a tine cont de conventii, Verhoeven ne ofera doua ore de personaje bolnave si de relatii bolnave intr-o lume bolnava. A nu se lasa la indemana pudicilor, sensibililor, visatorilor. Bonus: un rol de tinut minte facut de Isabelle Huppert.
Cred ca regizorul este obsedat de sex. Altfel nu se poate explica un film ca acesta ( unul dintr-un sir de astfel de "capodopere" : Turkish Delight, Showgirls, culminand cu Basic Instinct). Intriga este simpla, o femeie de peste 40 de ani ce locuieste singura este atacata si violata in propria-i casa. Bolnave sunt relatiile pe care le are cu fostul sot, cu sotul celei mai bune prietene,cu vecinul). Ea este o femeie frustrata, egoista ce nu-si poate iubi mama sau copilul. Nici relatiile sale cu subalternii nu sunt tocmai amicale. De altfel si ceilalti membrii ai familiei au comportaente stranii. Un film bolnav facut de un regizor obsedat. Cat despre Isabelle Huppert, nu mi-a placut niciodata si nici nu-mi amintesc vre-un rol care sa ma uimeasca.
Sex nebun si nebunesc, în rest umplutură ca sa se facă timpul.
Faptul ca Michele este sefa unei firme IT nu are nici o legatura epica cu faptul ca este atacata si violata în propria casa, nici cu tragedia familiei sale si nici cu tot ce a mai cârpit Paul Verhoeven ca sa iasa un film întreg. Nu pierdeti timpul!