I-aș fi dat nota 9, dacă nu mă iritau măștile din ultimele 2-3 minute... dar și alea sunt tot dintr-o „realitate”.
Filmul, are câteva „burți” pe la mijloc, dar per total este foarte bun - nu-mi dau seama însă cum ar fi receptat de cei care nu cunosc piesa lui Cehov, „Unchiul Vania”. Dar piesa se poate citi sau se poate viziona una dintre cele câteva ecranizări (printre ele este și una mai veche, rusească și excelentă).
Tulburător film. O meditație adanca asupra rănilor dureroase ce rămân în sufletele regizorului și șoferiței lui după pierderile suferite de ei. Impecabile filmările și scenariul. De revăzut. Într-adevăr trebuie cunoscuta piesa lui Cehov.
Filmul se desfășoară într-o atmosferă sumbră, tristă și copleșitoare în care toate par că merg prost pentru persj principal și e greu de dus până la capăt, dat fiind că are și 3 ore. E și destul de exagerat cu lipsa de reacție când soția îl înșeală, figura implacabilă atunci când fac sex, etc.. Nici nu pot oferi o apreciere.
Cand femeile si barbatii unei natiuni nu mai sunt interesati in a forma o familie, cand tinerii nu mai sunt atrasi unul de altul, cand totul este extrem de precis, ordonat dar nu mai exista dragoste...
Nu am mai simtit asa un sentiment de tristete, de neputinta, de sfarsit, de moarte inevitabila, de la Anonimul venetian.
Nu inteleg si nu pot fi de acord cu acest stil de viata, cu aceasta conceptie de viata.
Ma intreb cati din barbatii care au ramas fascinati de acest film, in viata de zi cu zi, ar iesi pe varfuri sa nu-si tulbure sotia cand face sex cu amantul?
Nu am fost impresionata nici de faptul ca filmul a fost pliat pe replici din piesa lui Cehov, la final, Unchiul Vanea parea un fel de teatru Kabuki, dar si cu femei.
Filmul nu poate fi numit politically correct, deoarece japonezii sunt foarte permisivi cu relatiile sexuale, asta daca ne referim… citeşte
,,Vom trai zilele si noptile lungi. Vom indura cu rabdare incercarile pe care soarta ni le va trimite in cale. Chiar daca nu ne putem odihni vom continua sa lucram pentru altii atat acum cat si atunci cand vom imbatrani. Si cand va veni ceasul vom merge in liniste. Si in marele dincolo vom spune ca am plans, ca am suferit, ca viata a fost grea. Si Dumnezeu va avea mila de noi. Atunci tu si cu mine vom vedea acea viata minunata, stralucitoare, de vis, in fata ochilor nostri. Ne vom bucura si, cu zambate tandre pe fete, ne vom uita inapoi la tristetea noastra actuala. Si apoi ne vom odihni. Eu cred. Cred cu tarie asta in adancul inimii mele. Cand va veni acel moment ne vom odihni. ,,.
Haruki Murakami. Cine a citit macar ,,Padurea norvegiana,, ( cazul celui care scrie) va fi inteles imediat ca are de-a face cu unul dintre cei mai mari scriitori contemporani. Un… citeşte
In primul rand trebuie cunoscuta foarte bine piesa lui Cehov, Unchiul Vania, adica pe dinafara, altfel nu intelegi nimic din film.Si ar fi pacat sa te plictisesti trei ore in fata ecranului.
Finalul filmului e surprinzator, merita vazut.E sofisticat, inteligent, nu e pentru toata lumea.Ecranizarea unei nuvele scrisa de Haruki Murakami.
Filmul, are câteva „burți” pe la mijloc, dar per total este foarte bun - nu-mi dau seama însă cum ar fi receptat de cei care nu cunosc piesa lui Cehov, „Unchiul Vania”. Dar piesa se poate citi sau se poate viziona una dintre cele câteva ecranizări (printre ele este și una mai veche, rusească și excelentă).