«Des Hommes et des Dieux» - Curaj şi discreţie...
...într-o lume ieşită din ţâţâni
Cine s-ar fi aşteptat, acum douăzeci de ani, când se prăbuşeau cele ce păreau a fi ultimele bastioane ale intoleranţei (comunismul şi apartheidul), că tocmai stăteau să dea în clocot câteva valuri nou-nouţe (adică, vechi de când lumea) de talibanisme - toate, sub măşti religioase? În naivitatea noastră, credeam că urmează deja acel "Mileniu de pace" profeţit în ultimele versete ale Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, cu înfrăţirea tuturor confesiunilor - şi când colo... Ebraicii dau în musulmani, fundamentaliştii islamici atacă lumea creştină, catolicii şi protestanţii de inspiraţie israelită se aruncă-n noi cruciade, ortodocşii se cred cei mai cu moţ şi declanşează campanii homofobe, sataniştii nu se lasă nici ei mai prejos… citeşte
foarte bine punctat: "Se cere să revenim la vechiul adagiu: dă-i spectatorului ceea ce aşteaptă, dar într-un fel la care nu se aşteaptă." - mare minus al filmului. un film extrem de tehnic, totusi marele premiu sa fi fost influentat de miza (anti)-"terorista"?
Ha ha ha buna asta "comunismul bastion al intolerantei"Este noaptea mintii.Zi-mi un singur lucru mai bun in capitalism decat in comunism.Ti se pare ca acum lumea e mai toleranta?Doar daca esti retardat.
Prezinta un subiect cat se poate de sensibil si prezent in zilele noastre.
Ii un film care merita vazut, pt desprinderea sa de viata materiala si obligarea publicului sa intre in cea spirituala.
Mi-a placut faptul ca s-a accentuat trasaturile umane ale calugarilor, fiecare avand un mod proprie de a reactiona in situatia respectiva, fapt care face filmul accesibil publicului.
Păcat că filmul nu este apreciat pe acest site. Prea puţine păreri şi note acordate pentru un film bazat pe întâmplări adevărate. Mi-a plăcut mult scena din final cu cina călugărilor, parcă fiind în paralel cu cina cea de taină. Recomand.
Un film bun, dar intr-o maniera foarte sobra. Un alt fel de film. Pe un filon clasic al filmului francez.
Un film de atmosfera; dar si de meditatie.
O manastire crestina intr-o tara islamica. Oricând e posibil ca banda inarmata ce terorizeaza zona sa atace manastirea si sa-i omoare pe calugari.
Ce vor face calugarii? Ar putea sa plece si sa supravietuiasca. Sau ar putea sa ramana; sa ramana credinciosi misiunii de credinta dar si satului, musulman, ce s-a format in jurul manastirii si care depinde de manastire.
Sa plece - si sa supravietuiasca? Sa ramana - riscand sa fie omorati? Care e salvarea?
Finalul e foarte bun incepand de la ultima cina (!) si, mai ales, drumul prin zapada si cantarea ce insoteste genericul.
Si o meditatie provocata (si) de acest film: 1. răul exista. 2. cu răul trebuie luptat si nicidecum nu… citeşte
Curaj şi discreţie
...într-o lume ieşită din ţâţâni
Cine s-ar fi aşteptat, acum douăzeci de ani, când se prăbuşeau cele ce păreau a fi ultimele bastioane ale intoleranţei (comunismul şi apartheidul), că tocmai stăteau să dea în clocot câteva valuri nou-nouţe (adică, vechi de când lumea) de talibanisme - toate, sub măşti religioase? În naivitatea noastră, credeam că urmează deja acel "Mileniu de pace" profeţit în ultimele versete ale Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, cu înfrăţirea tuturor confesiunilor - şi când colo... Ebraicii dau în musulmani, fundamentaliştii islamici atacă lumea creştină, catolicii şi protestanţii de inspiraţie israelită se aruncă-n noi cruciade, ortodocşii se cred cei mai cu moţ şi declanşează campanii homofobe, sataniştii nu se lasă nici ei mai prejos… citeşte