Un film construit in jurul lui Jake Gyllenhaal, despre suferinta si vindecare. Un barbat care are impresia ca ar avea totul (statut social, casa, job important, bani) se prabuseste brusc din lumea de sus (o lumea unde valorile se raporteaza aproape exclusiv la bani) in lumea normala, lumea celor multi, lumea celor vii...
Transformarea de la robotzelul care devenise (aceeasi rutina in fiecare zi, un stil de viata care nu il facea fericit) la statutul de fiinta umana, cu trairi, sentimente, emotii... El se vindeca (cel putin asa cred eu) si redescopera viata, o alta viata decat cea cu care fusese obisnuit, cu ajutorul lui Karen si a fiului ei.
E un film profund, un film de suflet, cu o coloana sonora foarte buna.
Mie mi-a placut filmul, m-a emotionat. E un film care te pune pe ganduri... Viata trece pe langa noi cate putin in fiecare zi, suntem fericiti cu alegerile pe care le-am facut?
Jake Gyllenhaal, este unul din actorii mei preferati , nu mă pricep sa critic un film l a nivel profesional
Părerea mea este ca este un film plictisitor , îi lipseste ceva cum se spune " sarea si piperul"
E genul de film care te si pune pe ganduri dar te si face sa zambesti parca fara sa iti dai seama de ce.E cel mai slab film a lui Jake Gyllenhaal care l-am vazut,asa ca fara recomandare poate doar in lipsa de altceva!
Actorul asta ,Jake Gyllenhaal,este la extreme,ba joaca in niste filme cu scenarii foarte bune,ba in unele foarte slabe ! Dezamagitor,mult prea lung ,pentru un asa subiect,foarte plictisitor ! De evitat !
chin prelungit... sigur, moartea unei soții, pe care, by the way, nu a iubit-o (declară singur acest lucru), te poate duce la manifestări fizice și emoționale aparte... care este însă scopul distrugerii tuturor obiectelor din jur? care poate fi rezultatul acestei descărcări? zâmbetul cinic de la final, când Chris demolează 2 clădiri în aplauzele a 15 drogați? ceasul de perete înfoliat și pus la păstrare de mânia demolatoare? dubla căutare cu drogata și instabila emoțional Karen? măcar de ar fi rămas regizorul și scenaristul la aceste concepte... dar, nu... în final, umanitatea învinge și , inevitabil, apare o faptă bună (vezi caruselul)... păi ori suferim, ori nu... a, da... dacă caruselul era spulberat, înțelegeam că iubirea nu are leac... așa...
Davis, personajul principal se schimba radical dupa acel accident de masina. Asta l-a facut sa priveasca altfel totul din jurul lui din cauza ca nu a stiut sa-si pretuiasca la maximum propria sotie.
E un film obligatoriu de vazut !
Emotionant
Transformarea de la robotzelul care devenise (aceeasi rutina in fiecare zi, un stil de viata care nu il facea fericit) la statutul de fiinta umana, cu trairi, sentimente, emotii... El se vindeca (cel putin asa cred eu) si redescopera viata, o alta viata decat cea cu care fusese obisnuit, cu ajutorul lui Karen si a fiului ei.
E un film profund, un film de suflet, cu o coloana sonora foarte buna.
Mie mi-a placut filmul, m-a emotionat. E un film care te pune pe ganduri... Viata trece pe langa noi cate putin in fiecare zi, suntem fericiti cu alegerile pe care le-am facut?