nu stiu daca il pot numi chiar...film...poate nu am avut eu rabdare ,dar nu l-am putut urmari mai mult de 10 minute...unde drac mai vezi filme alb-negru acum???o mare porcarie,o tampenie de film absurd...poate ca povestea ar fi aratat altfel daca nu era asa prost realizat...
Parerea mea?O porcarie , e prima idee care mi-a venit in minte dupa ce l-am vizionat.Nu stiu,poate ca nu l-am inteles prea bine,dar n-am prea gasit nimic interesant la el..........plictisitor..........Asta-i parerea mea!
In afara de faptul ca au gasit o copie de slaba calitate, filmul ne face sa intelem societatea Germana inainte de inceperea celor doua razboaie mondiale, plina de frustrati, cu reguli impuse de Biserica Catolica unei natii a carei operatie de crestinare nu a reusit niciodata cu adevarat si care a schimbat cu usurinta panglica alba purtata de copii ca simbol al puritatii cu cea nazista.
Panglica alba – cate nenorociri se pot intampla intr-un film? | Raluk.ro - Review-uri de filme, cafenele, ceainarii si restaurante din Bucuresti
[...] 3 intamplari. Urmatoarele 100 nu fac decat sa lungeasca inutil desfasurarea actiunii. Si apropo, Panglica alba e fara cap, fara coada. Nu exista un punct culminat. Tocmai cand crezi ca a ajuns la evenimentul [...] citeşte
Un film greu, apasator, despre o comunitate in care anormalul este ridicat la rang de normal. Neputinta de a duce o viata care sa nu fie legata de bunavointa si toanele baronului si a sotiei acestuia, pedepsele violente aplicate copiilor ( batai, legarea de pat in timpul noptii, infometarea), incestul ca normalitate, toate vor rabufni si vor aduce dupa ele la razbunare si la pedepse duse la extrem, asupra celor vinovati sau a celor mai slabi. Omorarea pasarii nevinovate, este o razbunare asupra unei fiinte nevinovate, dar care este iubita de tatal care-si chinuie copila. Disparitiile din final raman neelucidate, spectatorul ramanand sa hotarasca daca au fost plecari reale sau disparitii punitive. Razboiul vine ca o supapa deschisa pentru exprimarea frustrarii si a urii stranse de-a lungul timpului.
Este într-adevăr un film apăsător, care încearcă să contextualizeze toate păcatele unei comunități mici germane, poate în ideea de a arăta că războiul care a urmat este mai degrabă o pedeapsă divină asemenea altor cetăți biblice de odinioară. Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor feed-backuri pozitive, filmul nu m-a impresionat așa tare. Este greu de urmărit, povestea e încâlcită, purtată pe mai multe registre, identificând cu greu scopul urmărit. Nu neg că pentru alții poate fi foarte bun, dar din partea mea astăzi doar nota 7.
O drama profunda si de o larga viziune ideologica, care surprinde cu naturalete, existenta destul de precara, atat material cat si spiritual, a locuitorilor unei mici localitati di Germania inceputului de secol XX.
Daca ar fii sa descriu acest film as folosi aceste cuvinte.Este filmul universal in descrierea oricarei forme de extremism din lume.Nu o spun eu ci chiar Haneke,si credeti-ma el stie cel mai bine:)).
Michael Haneke vorbeşte, în filmul său alb-negru Das Weisse Band, despre abuz, despre putere, despre răbufnirea celor asupriţi într-o societate germană a anilor 1913-1914, care acceptă tacit nedreptăţile comise. Coproducţia Das Weisse Band a fost premiată cu Palme d'Or la Cannes, în 2009, şi cu trofeul Globul de Aur în 2010, pentru "cel mai bun film străin".
Regizorul a lucrat la pelicula sa tulburătoare peste zece ani, timp în care s-a documentat cu o minuţiozitate şi cu o răbdare extraordinare pentru a reda cât mai exact toate aspectele legate de viaţă: religie, şcoală, dragoste, prietenie. Şi nu i-a fost uşor. Începând cu alegerea actorilor care… citeşte
o drama impresionanta,un film diferit fata de cele din zilele noastre,cu un subiect tulburator,insa nu e pentru toata lumea,iti trebuie atat atentie cat si rabdare sa-l urmaresti pana la capat nota 8
filmul confera o imagine pregnanta a vietii copiilor si parintilor din Germania inceputului de secol. Tensiunea dintre locuitorii acelui sat si accidentele macabre petrecute reflecta conditia politica a vremurilor. Filmul are o structura atipica, insa reuseste sa incante prin detalii si prin puterea mesajului.
Iata un film mai mult artistic in adevaratul sens al cuvantului, cu un Palm d'Or castigat la Cannes in 2009, un Glob de Aur 2010 pt. cel mai bun film strain si 2 nominalizari la Oscar 2010, unul pt. cel mai bun film strain (castigat cam pe nedrept de argentinianul "The Secret in Their Eyes" (2009)) si altul pt. imaginea subtila alb-negru.
In "The White Ribbon", regizorul este atent mai mult la detaliile vietii din anii de dinainte de Primul Razboi Mondial, premergatori dominatiei ideologice a nazistilor si mai putin pe drama reala a copiilor dintr-o zona de provincie a Germaniei care hotarasc sa isi ia soarta in propriile maini.
Filmul de fata il recomand celor care vor sa vada si alta fata a istoriei, fiind filmat aproape in stilul dramelor in alb-negru din anii '50-'60 ale marelui regizor Ingmar Bergman.
un film artistic reusit dar neinteles de multa lume.....dar cine la inteles poate sa zica filmul are un sens.....un film desfasurat in Germania intre anii 1913-1914...
Un film in care Haneke face portretul unei lumi.Dincolo de aparenta construita de societate prin norme , descoperim natura umana in esenta ei ,raportul dintre latura conforma si cea imprevizibila,tulburatoare a individului.
Este genul de film care te solicita,cu timpi lungi de secvente aproape criptice,in care tacerea si absenta oricarei dinamici devin apasatoare.
Asteptarea te pregateste insa tocmai pentru momentele in care filmul izbucneste cu “violenta” si te recompenseaza din plin : adancime psihologica,filozofie,si mai ales tandretea cu care regizorul priveste in final viata,in ciuda severitatii cu care o analizeaza.
Unul din cele mai bune filme europene pe care le-am vazut vreodata ... mi se pare incredibil cum Michael Haneke reuseste sa creeze atmosfera anilor trecuti, astfel incat totul pare atat de real. Cred ca proverbul care descrie cel mai bine acest film e "Semeni vant, culegi furtuna". Daca stai si te gandesti, nebanuite sunt cauzele care au dus la aparitia curentului nazist... dupa ce vezi filmul parca incepi sa mai intelegi cate ceva. Nu recomand filmul admiratorilor de filme americane, pentru ca nu vor intelege nimic. Departe de mine gandul cum ca n-ar fi filme americane doar ca e o diferenta de la cer la pamant intre ele.
Alb-negru, fara coloana sonora, nu e un film tocmai atractiv si usor de vizionat, insa mesajul pe care-l transmite e foarte puternic. Filmul ne prezinta viata de la sat intr-o Germanie fascista si consecintele pe care le poate avea o educatie severa asupra copiilor.
O dramă apăsătoare, realizată într-un stil clasic, despre păcat, bunătate, dar şi cruzime, nebunie şi cinism, pe alocuri. Filmul lui Haneke te îndeamnă să reflectezi profund asupra laturilor ascunse ale firii umane, ca şi a rolului pe care îl jucăm fiecare, pe Pământ. O peliculă care nu-i va mulţumi pe cei amatori de cinema foarte modern, dar care are o mare valoare prin profunzimea sa.
Viaţa şi activităţile dintr-un sat german de dinaintea primului război mondial par a se desfăşura regulat an după an în funcţie de anotimp. Iarna vine cu linişte, primăvara şi vara aduc muncile câmpului iar toamna vine cu recolta şi pregătirile pentru un nou ciclu. Nimic nu îi perturbă pe oameni de la actvităţile zilnice iar evenimentele ce nu se încadrează în tipar sunt considerate total neobişnuite.
Totul se schimbă când într-o vară un accident de călărie îl imobilizează pe doctorul satului. Lumea începe să-şi pună întrebări despre cum a ajuns o sârmă să provoace un asemenea accident şi cum de a dispărut apoi fără ca cineva să o poată vedea. Neliniştea se aşterne şi mai mult peste sat o dată cu moartea, aparent accidentală, a unei neveste de ţăran dar ideea accidetelor încă râmâne în picioare ca o soluţie ce… citeşte
Filmul prezintă o atmosferă apăsătoare creată de diferenţele de mentalităţi. Lipsa coloanei sonore şi a culorilor amplifică efectul acelui gol. Iar pentru cei care cred că nu are nici cap nici coadă, poate nu au mai citit cărţi cu final deschis. În orice caz, dacă războiul a dat peste ei, cine mai putea fi preocupat de atrocităţile ce s-au petrecut în sat? Fiecare a căutat să reziste războiului. Pentru mine acest film are o logică: oamenii aceia nu puteau fi supăraţi că le-a tăiat RDS abonamentul la internet, au fost necăjiţi de problemele contemporane vremii lor! Sau poate unii s-au obişnuit atât de des să vadă sânge în filme încât un singur act diabolic poate fi iertat în următoarele cinci minunte! Filmul chiar este apropiat de realitate; oamenii sunt (şi vor fi întotdeauna) interesaţi despre cine a atentat la viaţa singurului doctor din sat!… citeşte
Panglica albă este puritatea pe cale de dispariție. Ciudat e că apare exact acolo unde te aștepți mai puțin iar teroarea sădită în copii nu poate avea decât consecințe negative. La această vârstă răzbunarea nu mai trece prin sita minții ci izvorăște din instinct. Acesta este contactul cu lumea, așa va fi ea văzută mai departe: scrâșnind printre dinți. Ideea a fost bună dar e nevoie de răbdare pentru a viziona filmul.
La filmele "mari" e intotdeauna nevoie de rabdare iar Haneke e un regizor ale carui pelicule merita urmarite cu atentie. Am vazut si "Cache",un alt film puternic in cu totul alt registru... Palme d'Or meritat!
Merita vazut mai ales de cei carora le place istoria si incearca sa o inteleaga. Acea supozitie din film conform careia problemele de educatie prezentate si extrapolate ar fi putut sta la baza evenimentelor groaznice ce au urmat e verosimila. Sunt de parere ca educatia preluata din scoala, familie, societate poate determina nasterea unor demoni. Filmul cu siguranta nu va prinde la publicul larg... Pacat! Ar trebui sa ne pese si de asemenea filme. Istoria are obiceiul sa se repete. (desi multi spun ca istoricii se repeta de fapt). Oricum, recomand filmul!
Actiunea filmului nu este intamplator plasata inaintea razboiului si in timpul nasterii fascismului in Germania (aici imi aduce aminte foarte mult de Morometii cu celebra "timpul nu mai avea rabdare"). De unde si-a luat Hitler sustinatorii? Nu prin faptul ca sunt supusi terorii, oamenii devin teroristi? Una din erorile istoriei este acea de a scoate "tapul ispasitor" dintr-un conflict, uitand ca un om bolnav nu poate conduce decat o natiune bolnava (aici nu vreau in niciun fel sa-i fac apararea lui Hitler ci doar remarc ca problema a fost si este de o amploare mult mai mare - si parca istoria se repeta din nou acum cu Bin Laden).
In film, cei mai importanti oameni din sat: preotul, baronul si doctorul au cu totii intenii bune (stiti expresia), dar cum ar putea ei sa ajute un sat bolnav daca sunt inconstieni de propria boala? In cele din urma singurul "mantuit" este invatatorul care… citeşte
Filmul ăsta nu are nimic cu fascismul. Ma doare capul când văd comentarii derivate dintr-un fix idiot: Germania=fascism, indiferent de perioada istorică. După gândirea asta "germanul s-a născut fascist", nu-i aşa?
@vali17Germania nu are treaba cu fascismul, toate tarile au. Fiecare tara a avut un partid fascist, doar ca ei l-au avut la putere. Nu inteleg de unde germania=fascism la tine ..