Superb film. Am rămas mut minute bune după final. Am realizat acut în ce lume dementă existăm. Noroc că există moartea și scăpăm repede de pe planeta demenței totale. Sper să nu mă mai întorc aici, sper să nu existe reîncarnare.
Facut in 1968, in plin comunism, alb si rosu sunt pentru adormirea vigilentei si un genial pretext pentru a arata cruzimea razboiului, in care lupta si platesc, in general, oameni nevinovati. Un film superb realizat, cu scene memorabile, plin de tensiune, daca te lasi cuprins de el si, ca un exercitiu simplu de imaginatie, inlocuiti alb cu rosu ( sau dati-le orice denumire taberelor inamice) veti vedea ca nu se schimba nimic, concluzia este aceeasi: razboiul este inuman, Si inca ceva- nu exista personaje principale (decat razboiul).
Mi-era dor de filmul lui Miklos Jancso, de o estetică dezinvoltă, în alb-negru, cu nebunia acelui „homo homini lupus”, cu valsul asistentelor în pădurea de mesteceni, cu scurta apariție a Lui Nikita Mihalkov...
Actiunea filmului se desfasoara in anul 1919, in plin Razboi Civil Rus și prezintă confruntarea Armatei Roșii –comuniste – cu Armata Albă – țaristă - din perspectiva unei a treia forțe implicate, fără voie, în luptă: ostașii maghiari, prizonieri de război aflați pe teritoriul rus, nevoiți să adere de o parte sau de alta a conflictului.