omirbaev spunea că filmul e o artă urbană, însă rareori filmele reuşesc să fie atît de desăvîrşit urbane ca acest film. şi nu prin poveste, pentru că antonioni niciodată nu-şi pune toţi aşii în poveste, ci prin detaliile şi ritmicitatea spaţiului, prin tratarea reţinută a personajelor, prin pasiunile care niciodată nu vin pe ecran decît deghizate în cuburi de gheaţă, dar şi prin sugestivele descrieri arhitecturale pe care le conţine.