Un alt film marca Kiarostami care nu are cum sa te lase indiferent, de data asta bazat mai mult pe dialog decat in alte productii ale sale, un dialog de calitate care aduce aminte de trilogia Before a lui Linklater.
Revăd filmul, de dragul regizorului Kiarostami, dar musai să recunosc că nu m-a convins, e un film intello - cum zic francezii - cu multe discuții care ar avea sens într-un documentar. Poate că prezența clopotelor din Toscana au pus o amprentă misterioasă...Da, cei doi actori sunt ireproșabili, voita confuzie cuplu/copie...ar fi putut fi mai pregnantă.
Mereu am zis că relațiile dintre oameni sunt ca reacțiile chimice. Ajung ca două ingrediente într-un mediu comun. Aici pot ieși scântei sau focuri de artificii, pot fi două culori complementare sau pot fi apă și ulei. Cert este că această reacție dictează ce se va întâmpla mai departe. Cuplul din film pare a avea o istorie scrisă cu cerneală simpatică. În timp ce ea își aduce aminte tot felul de detalii din trecut, el este amnezic. Când un tren te așteaptă în gară, prezentul este mai important decât trecutul.
Ce anume trebuie să se întâmple pentru ca cineva să rămână prins într-un fundal emoțional pentru mult timp? Se pare că regizorul nu oferă răspunsuri. Și bine face! Când vorbim de reacții între două persoane, nimic nu poate fi tras la indigo. Basmele sunt făcute pentru a alimenta idealistul din tine, realitatea e alta. EL și… citeşte
Juliette Binoche a jucat splendid.
Ideea filmului e extrem de generoasa, insa esuiaza prin confuzia totala creata pana la final. Se creaza impresia ca autorul scenariului este total decuplat de realitatile familiei occidentale. Pare ca scrie despre un subiect pe care nu-l cunoaste.
Scena ce urmeaza iesirii Ellei din biserica, in care aceasta-si motiveaza intrarea e dezgustatoare. Nu se potriveste absolut deloc cu personajul creat. Pare mai curand un punct de vedere al unui musulman despre decadenta societatii occidentale, secularizate.
Acest film imi aminteste putin de Before Sunset, insa este mult mai deschis catre interpretare. Personal, am ramas cu impresia ca cei doi nu se intalnisera formal inainte de ziua lansarii cartii - desi el o vazuse pe Elle de cateva ori in trecut (pe strada sau in piata).
Destul de greu de înțeles după un moment dat. Cuplu sau nu?
Juliette este oricum senzațională. Poate juca multiple roluri fără nici un fel de greutate. O actriță adevărată.
o drama interesanta, care te tine in sah tot timpul. el este un scriitor englez care isi lanseaza o carte in italia, ea are un magazin de antichitati, este frantuzoaica, si locuieste in italia de ceva timp. oare tocmai s-au intalnit? sau se cunosc de mult? nu e evident.
James Miller este un scriitor de vârstă mijlocie englez care se află în Toscana pentru a promova ultima sa carte. Cartea recent publicată studiază problema valorii operelor de artă copiate. Elle detine o galerie de artă în orasul în care James îsi prezintă cartea. Povestea este imaginea unei zile petrecute de Elle împreună cu James în satul Lucignano din zona respectivă. Cei doi par să se fi întâlnit reciproc pentru prima dată în acea zi, dar pe măsură ce filmul avansează devine tot mai neclar dacă cei doi sunt un cuplu căsătorit si încearcă să refacă relatia lor pretinzînd că sunt străini, sau doi străini care joacă rolul unui cuplu.
Abbas Kiarostami - un regizor de care nu auzisem pana la momentul vizionarii acestei pelicule, dar care cu siguranta m-a convins sa vad si alte filme in regia sa. Juliette Binoche este incantatoare iar partenerul ei - William Shimell - este surprinzator, mai ales avand in vedere faptul ca a fost prima data cand s-a confruntat cu o experienta de acest gen, el fiind de profesie bariton.
O drama neconventionala avand drept subiect viata familiala/casatoria, tratata si analizata intr-un mod cat se poate de original.
Pelicula a fost filmata in locuri care pur si simplu iti incanta ochii, peisajele si scenele fiind in totala contradictie cu relatia dintre personajele principale.
7,7/10