Ea si-a construit scenariul in propria minte si crede cu tarie in realitatea lui. Numai ca din context desprindem faptul ca nu-i asa cum crede si atunci crima nu se justifica. Ea a fost insa comisa iar cand pe fir intra locotenentul Columbo...
”Îmi place ceea ce fac. De fapt, îmi place mult și nu mă afectează negativ. Nu cred că lumea e plină de criminali și plină de crime pentru că nu este așa. E plină de persoane drăguțe ca dvs. (...) Și să vă mai spun ceva. Chiar și pe unii criminali pe care îi întâlnesc îi plac. Câteodată îi și respect. Nu pentru ceea ce au făcut, desigur că nu pentru asta, ci pentru o parte din ei care este inteligentă, amuzantă sau doar plăcută. Pentru că există bunătate în fiecare dintre noi, o mică parte, ce-i drept.” (lt. Columbo)
O bătrână autoare de romane poliţiste îl ucide pe soţul nepoatei sale încuindu-l în seif pentru că-l bănuia că i-a ucis nepoata. Deși înțelege motivația bătrânei, detectivul nu se lasă înduplecat și găsește în final proba de care avea nevoie pentru rezolvarea crimei.
Banuiala ucigasa