Anacronismul relatiei mama copil, o mama coplesita de responsabilitati. Un sot bolnav si un copil alintat, dar neinteles, totul pe fondul unei labilitati emotionale, ereditara si incercarea de apropiere intre fratele ei (si el cu multiple probleme emotionale) si copil.
Si atunci apare intrebarea : Oare in America mai sunt copii normali? Dar parintii?
Cred ca aceasta tendinta, in educarea copiilor, de a-i trata ca pe niste persoane mature este daunatoare. Le fura copilaria.
Lipsa de rabdare a parintilor in relatiile lor cu cei mici se reflecta in comportamentul lor. Se simt singuri. De aici si „jocul” lui de-a orfanul sau replicile- din acest joc „ce rau imi pare ca ti-au murit copii”
Daca un copil, de pana in 10 ani, te intreaba de avortul facut de mama lui, atunci este clar ca parintii lui trebuie sa mearga la un psihiatru. Nu am pretentia, in… citeşte
Film in alb negru, atmosfera gri, subiectul foarte lent. Pentru ca trebuie sa mearga in alt oras si sa aiba grija de sotul sau cu probleme de sanatate, Viv isi lasa fiul de 9 ani in grija fratelui ei Johnny. Johnny este reporter la radio si calatoreste prin tara luind interviuri unor copii, asa ca nepotul il insoteste. Relatia dintre ei creste treptat, amandoi se simt singuri si se sustin reciproc.
c'mon c'mon e real, e intim, te îndeamnă să iei parte la interacțiunile celor doi într-un mod bizar, te vei simți transpus acolo in lumea aceea și îi vei asculta, vei străbate orizonturile ideilor propuse, vei zâmbi la momente de tandrețe și vei fi privilegiat cu observarea acestui crescendo al relației unchi-nepot.