Portița prin care tenebrele minții uname au ieșit a fost deschisă voluntar..
O poveste dementă despre cum poate eșua o petrecere și efectele dramatice ulterioare.
Ca și in viața reală, cine e mai puternic scapă și trăiește, cum a fost cazul personajelor din film pe care drogul le-a ucis sau doar le-a amețit.
Istoricul lor de dinaintea evenimentului este definitoriu pentru modul in care vor supraviețui tragediei create de cineva din sala de de dans.
Gaspar Noe surprinde iarăsi cu un film neconvenșional, tabu și disturbing pt ochiul simplului privitor.
Având in vedere ca astfel de lucruri de intâmplă,dar in alte circumstanțe, trebuie să apreciem această tentativă a regizorului de a ilustra tenebrele minții umane care ies la lumină in urma drogurilor....
Un haos general creat voluntar de cineva și efectele care decurg ulterior....
Aparent fara poveste, filmul evidentiaza ce se intampla cand o mana nevazuta altereaza perceptia unui grup mare de oameni. De la o stare generala de "bine" se ajunge la mici neintelegeri, apoi discordantele se adancesc, apar conflictele, se creeaza aliante ale unor "gasti" impotriva "dusmanilor", iar mai apoi totul coboara in infern. Infern in care personalitatile cele mai deranjate ajung sa fure lumina reflectoarelor. Nici finalul nu este de neglijat, interesanta soarta mainii invizibile ce a generat haosul.
O cronica zguduitoare a societatii, poate chiar o declaratie politica (incorecta) a lui Noe. Regizorul francez a ajuns la maturitate si ar fi bine sa vedem mai multe filme create de el.
– fitze, foarte vizual
– cadre lungi, vreo 2-3 de > 10 min
– inceputul cu sfarsitul ca splash si apoi bagat genericul
– easy cheap talks
– multe din discutii despre sexuiala
– un pic cam boring
– ar fi fost misto sa fie chiar dansatori – poate ca si sunt toti, unii sigur. nu stau sa caut.
– pe experiment vizual. si dans.
– bun si dupa droguri vine… violenta, nu?
– ce e misto ca tripurile nu sunt “din capul” personajelor, camera se vrea martor
– Aphex Twin – Window Licker, pe fundal
– totusi are o bucata de evil, very twisted, cu camera rasturnata
– dimineata cand ajunge politia se aude un cover dupa Hotel California; fin
Era mult mai digerabil daca avea doar 1 ora. “Kids don’t do drugs”-ish.
”Un film franţuzesc - şi mândru de originea sa”, (în original: fier de l'être) ne propune Gaspar Noé într-o foarte scurtă prezentare ce succede microinterviurilor luate unor dansatori de profesie cu care debutează pelicula (în lateral se pot vedea titluri ca ”Suspiria” sau ”Taxi Driver”, cărţi despre hippie, sinucidere, Nietzsche etc.).
Mărturisesc că melodia de început, pe care au evoluat dansatorii, m-a captat total, m-a teleportat într-o altă lume, poate mai decadentă, dar cu siguranţă mai vie, fascinantă. Mi-a amintit că dansul există de foarte mult timp, încă din forma sa tribală, şi reprezintă un fel de descătuşare a simţurilor, de eliberare totală, dar poate că şi de mică sfidare la adresa zeilor: ”şi noi putem”.
”Nu e un loc potrivit pentru copii”, spune una dintre dansatoare, şi aşa şi este – lumea… citeşte
Ținând cont de cât de mult am iubit Enter the void (2009) și Irreversible (2002), am știut că Gaspar Noé va face de data asta un film de neuitat. Prin tehnica atipică pe care o stăpânește îngrozitor de bine, cu cadre psihedelice și o încărcătură greoaie, dar dinamică de suspans, reușește să pună în imagine furnicătura violentă a lumii ascunse în mintea umană, în anumite momente de implacabil delir.
Importantă în acest film este și coloristica – contrastul dintre albul zăpezii de afară și culoarea nebună dinăuntru, cinematografia de neon ce aruncă nuanțe de întuneric roșiatic (ca un coșmar sângeriu ce curge pe holuri), diversitatea rasială și sexuală. Întreg platoul de dans arată ca vasul cu sangria – băutura ce a reprezentat punctul central, mecanismul ce a făcut totul să se învârtă într-un cerc haotic al demenței.… citeşte
Portița prin care tenebrele minții uname au ieșit a fost deschisă voluntar..
Ca și in viața reală, cine e mai puternic scapă și trăiește, cum a fost cazul personajelor din film pe care drogul le-a ucis sau doar le-a amețit.
Istoricul lor de dinaintea evenimentului este definitoriu pentru modul in care vor supraviețui tragediei create de cineva din sala de de dans.
Gaspar Noe surprinde iarăsi cu un film neconvenșional, tabu și disturbing pt ochiul simplului privitor.
Având in vedere ca astfel de lucruri de intâmplă,dar in alte circumstanțe, trebuie să apreciem această tentativă a regizorului de a ilustra tenebrele minții umane care ies la lumină in urma drogurilor....
Un haos general creat voluntar de cineva și efectele care decurg ulterior....