Catch 22, celebra ecranizare a satirei antirazboi a lui Heller imi lasa un gust un pic salciu, nedefinit, la fel de neclar ca si parerea despre film. Sa zicem totusi una buna, probabil datorita scenariului, dar per ansamblu o deceptie. Aceasta vine in primul rand datorita contrastului intre potentialul filmului si transpunerea grotesca a lui Mike Nichols, care realizeaza un fel de M*A*S*H cu valuri de realism discutabil si umor de proasta calitate.
Umorul si dialogurile de tipul "Fratii Marx", asezonate cu frecvente bufonerii inutile, neutralizeaza distributia prestigioasa de care a avut parte pelicula. Sa admitem ca au fost roluri secundare si cu exceptia lui Orson Welles sau Martin Balsam, toti celialti - Jon Voight , Anthony Perkins si Martin Sheen erau foarte tineri. Dar totusi nimic nu sare mai neplacut in ochi decat prestatia inexplicabil de slaba a lui Alan Arkin. Cu… citeşte