Oh, ce film complicat și plin de filosofie. Construit ca o anticipare perfectă, aproape profetică a viitorului, înțeleg din alte comentarii că a fost făcut pe filonul lui 1984 al lui Orwell, filmul este mai degrabă SF prin adorația pe care o aduce prin visul său personajul suprem care idealizează iubirea și viața simplă de odinioară. Fapt confirmat fix la final când intră într-o psihoză totală, paralelă cu realitatea, în care ajunge să viseze efectiv cu ochii larg deschiși la o relație cu femeia iubită, pe un câmp într-o căsuță de chirpici, dezamăgit de direcția în care a luat-o lumea. O lume în care tehnologia distruge elementul uman din om, epoca vitezei la muncă și a tembelității marcate de superficialitatea omului de rând care preferă fine-dinningul cu un căcat verde în farfurie care are gust de ceva sofisticat, babe care apelează exagerat… citeşte
Inventiv, șiret filmul te duce cu gândul la o satira a lumii postbelice. Gilliam se joaca cu mintea privitorului; alternanta intre ambigu, mister, comedie asezonat cu utopie, anti-eroii hazlii, o ciorba foarte buna de revăzut. E genul ala de film smart care nu e pentru publicul obișnuit cu marvel. Cui i-au plăcut zona carnavalească din filmele lui Fellini o sa-i placa acest film.
Este un film care cu siguranta nu este pentru toate gusturile,pe al meu cu siguranta nu este ,mult prea fantasmagoric,te introduce intr o lume ireala,si mult prea lung ! La acea vreme,poate a fost considerat bun spre foarte bun,insa vazut in zilele noastre,mi se pare extrem de plictisitor,si cu greu l-am urmarit pana la final !
În acei ani '80 s-au făcut căteva filme SF remarcabile, dar două, Blade Runner şi Brazil domină prin profunzimea provocărilor care sunt aruncate în spaţiul public. Azi, la cele trei decenii trecute, mai pare viitorul din Brazil tocmai utopic? N-am să plictisesc filozofând, vreau doar să reamintesc doar că scriptul care a stat la baza scenariului, a primit cele mai prestigioase premii din lumea literaturii de anticipaţie, Nebula şi Hugo. Dacă veţi cerceta istoricul premiilor vă veţi convinge de importanţa lui Brazil. Binenînţeles odată cu lecturarea romanului ŞI vizionarea (obligatorie) a peliculei.
În 1985, când apărea Brazil, tehnologia mocnea de idei ce urmau să fie aplicate. Terry Gilliam exploatează un posibil viitor unde mașinile și birocrația vor înlocui ingeniozitatea omului la locul de muncă și nu numai. Subiectul a mai fost atacat și de alții (primul exemplu care-mi vine în minte este Odiseea Spațială a lui Kubrick, unde se pleacă de la o idee și se duce până la extrema ei) însă Brazil este presărat cu satiră și umor, în stilul lui Gilliam (vezi seria Monty Python).
Personajul principal, Sam (interpretat de actorul englez Johnatan Pryce) trăiește undeva la granița dintre realitate și ficțiune. Este un om organizat, încorsetat de societate și regulile ei. Asta nu-l împiedică să aibă sclipiri de geniu, reacții firești oricărui individ care-și pune mintea la contribuție și nu consumă ideile pe tavă, servite de X sau… citeşte
La prima vedere, un film lipsit de logica, chiar absurd, precum lumea in care traim. Daca stam sa facem o analiza mai profunda insa, incepem sa intelegem ce si-a propus Terry Gillian cu "Brazil". Problema aceasta a tehnologizarii prea rapide, faptul ca aproapele nostru nu mai are timp sa ne asculte, frica de a imbatrani si noile ei remedii etc. sunt toate subiecte abordate in aceasta capodopera. Un film manifest, putem chiar spune, care se revolta, cu finete, fata de lumea inconjuratoare, o lume intr-o schimbare radicala.
Rar am avut ocazia sa ma lovesc de atata haos in aproape doua ore si jumatate. Fiecare minut e plin de actiune, suspans, stari emotionale. Ilustreaza foarte bine lumea in care traim.
Bine-cunoscuta istorie a conflictului dintre regizorul Terry Gilliam si distribuitorul filmului “Brazil”, compania Universal, in care cineastul s-a opus lansarii pe piata a unei versiuni mult trunchiate, reusind in cele din urma sa-si promoveze propria versiune, tinde sa absoarba tot interesul pentru acest film, care are propriile calitati (si defecte), dincolo de statutul de eveniment aproape politic. Realizat, in mod semnificativ, in 1984, in paralel cu adaptarea de catre Michael Radford a romanului lui George Orwell, “Brazil” isi plaseaza actiunea “undeva in secolul at XX-lea”, intr-un stat opresiv imaginar, dar verosimil, care imbina cele mai rele trasaturi ale birocratiei britanice a deceniului al cincileaparanoia americana a anilor 1950, cu totalitarismul stalinist sau fascist si cu relele deceniului al noualea (de pilda obsesia pentru chirurgia plastica). In timp ce… citeşte
Daca reusesti sa intri in mintea lui Gilliam pentru doua ore atunci poti spune ca e un film bun. Altfel nu ai decat sa continui rolul pe care îl joci in cotidianul film al realitatii inconjuratoare.
eu vazusem o ecranizare la 84 si dupa aia brazil.primul ma stanjenise aproape pt ca citisem cartea cu mult inainte si probabil mai aveam in cap exact imaginile noncinematice(alea foarte personale care de fapt n-au echivalent pur vizual) iar pe al doilea desi nu-i stiam legatura cu orwell ma gandeam ca asa ar trebui facut 84.nimic original ..am aflat ca la asta se gandise si gilliam( mai adaugase si fellini-cea mai logica legatura de fapt).am zile cand ascult obsesiv brazil desi asta nu poate deveni film-obsesie fiindca de fapt nu curge ci e foarte scenografic.
filmul asta nu poti decit sa-l adori sau sa-l urasti. eu am trecut prin ambele stari. terru gilliam nu se dezminte (vezi 12 monkeys), iar de niro demonstreaza ca poate sa joace cam orice.
TOTUSI, comparativ cu 1984, este o palida copie...
Bun