Poate e vina mea, pentru ca vazand distributia m-am uitat la film cu asteptari destul de mari. Intentia e buna, desi nu originala. Probabil se dorea ceva similar cu "Magnolia" sau "Crash", dar fara sa aiba forta lor. Sunt prea multe povesti intersectate si unele din roluri nu apuca sa se dezvolte suficient. Evident ca finalul e dramatic si te misca inevitabil. Ar fi si greu sa ratezi ocazia asta cand e vorba de o asasinare publica, pe fundalul miscarilor de emancipare a populatiei negre, asasinarea lui Luther King si JFK. Emilio Estevez e inexpresiv, Demi Moore joaca slab, iar Antony Hopkins nu e suficient cat sa conteze. Filmul e ok daca nu ai altceva mai bun de facut.
Ca și în "JFK" din 1991, "Bobby" din 2006 este o capodoperă a cinematografiei despre asasinarea fostului procuror al Statelor Unite și actual candidat la preșidenția Sfatelor Unite. In JFK din 1991 ne este prezentat cum fratele mai mare Președinte atunci al Statelor Unite este ucis de asemenea. Amândouă filmele sunt extraordinare deși sunt prezentate diderit.
UN film intersant in care am aflat ca si fratele celebrului Jfk a fost asasinat,spre rusinea mea ,nu stiam acest lucru ! Actorii foarte buni *toti,joaca exceptional,chiar daca nu este un film de senzatie,este bine sa il vada cat mai multi,pentru a afla o mica pagina de istorie !
Ce distributie, ce scenariu si ce vis maret am spulberat prin insasi latura noastra intunecata. Mai avem mult de invatat pt a deveni frati intr-o comunitate si nu siliti sa convietuim cu frica unul de celalalt si cladind vise pe visele spulberate ale altora. Ce generatie am pierdut: fratii Kennedy, Elvis, Johnny Cash, The Beatles - John Lennon, Dr.King (Martin Luther)... Si cu regret o spun ca s-au asigurat altii sa nu mai avem o astfel de generatie. It's not a wonderfull world anymore, just sad...
Pagini de biografie dintr-o istorie pe care noi o cunoastem mai putin , poate cu un interes mult mai mare pentru americani , oricum reusit ca realizare a genului .
O impresionanta lista de premii pentru un film de exceptie care ar fi meritat sa ia toate OSCAR-urile timp de zece ani. Un fim de o profunzime rara in care toti actorii si realizatorii se intrec pe sine. Un film in care senatorul Robert Kennedy revine in memoria celor care l-au iubit si care a fost atat de aproape sa realizeze armonia in societatea americana atat de bulversata a deceniului 70.
Un foarte bun film in regia lui Emilio Estevez cu multii actori buni in distributie pe o tema sensibila la americani atentatele impotriva unor personalitai aici este vorba de asasinarea senatorului Robert F. Kennedy care a avut aceiasi soarta ca si fratele sau.
Un film care dupa parerea mea nu s-a dorit a fi mai mult decat ceea ce este. Despre actori nu poti sa te pronunti prea mult deoarece n-au avut roluri grele dar filmul per total este o reusita. Parerea mea!
Un moment greu al lor, o serie de intamplari nefericte care au facut populatia mult mai puternica. Filmul are o distributie fascinanta, foarte multe nume mari, tocmai ceea ce m-a facut sa sper la mai mult de la el. Este un film foarte bun, insa avand in vedere distributia, cu mai mult ajutor din partea scenariului putea fi perfect.
Pelicula a fost foarte bine primită în cadrul unor festivaluri...Interesantă construcția fiecărui personaj, bine individualizat...cu bune, cu rele, dar unele dintre ele, victime colaterale ale asasinatului comis asupra lui Bobby Kennedy.
intamplarea face ca vad acest film in plina campanie electorala. ce diferenta intre ce discursuri aud in film si cele pe care le aud in zilele noastre, mai ales ale politicienilor romani
Bobby reda povestea asasinarii lui Robert F. Kennedy.Emilio Estevez ma surprinde si reuseste sa faca un film foarte bun cu o gramada de actori buni.Nu este la nivelul lui JFK care este mult mai bine conturat.Pentru cei care stiu povestea familiei Kennedy este clar un film pe care nu trebuie sa il ratati!
Un altfel de butterfly effect - Bobby
Dacă până la opt ani răsfoisem revistele Lumea ale tatei doar ca să mă uit la nişte caricaturi din care nu pricepeam nimic (decât că făceau mişto de nişte chestii numite N.A.T.O., Piaţa Comună, şi un blond bondoc în care peste vreo patru decenii aveam să-l recunosc pe Howard Wilson), inocenţa mi s-a spulberat (şi nu numai mie) dintr-o dată, în 1968, când am citit cu sufletul la gură Filmul amănunţit al atentatului de la Los Angeles, de Oriana Fallaci. Era primul meu contact cu literatura jurnalistică, prilejuit de ancheta unei maestre a genului asupra unuia dintre cele mai dramatice atentate ale acelui deceniu clocotitor. Printr-un adevărat butterfly effect, undele de şoc ale gloanţelor trase de Sirhan Bishara Sirhan în bucătăria hotelului Ambassador se propagau până în România, unde adulţi şi copii… citeşte
slabut