margott
pe 30 Septembrie 2013 23:20
Hiroshi Ando a regizat 3 ani mai tarziu dupa acest film, Boku wa imôto ni koi wo suru. Daca ar fi sa le compar, as zice ca nu se deosebesc prin nimic. Chiar daca sunt alte personaje, firul povestii e acelasi, iar ritmul la fel de lent, pana la exasperare. Albastru (Blue) e in film, intai de toate, culoarea uniformei scolare, pentru ca vorbeste despre o dragoste adolescentina. In principiu, Ando e zgarcit cu detaliile, te lasa sa intuiesti, sa ghicesti, sa presupui sau sa ajungi singur la o concluzie. Nu-ti spune verde-n fata : personajul asta simte aia si aia, iar celalalt ailalta. Specific filmului asiatic in general, personajele isi exprima sentimentele non-verbal, prin limbajul corpului. In plus, rafinamentul tipic asiatic isi spune cuvantul mai mult decat in alte filme de gen. Erotismul e exclus, tot filmul e despre sentimente, despre prima dragoste, care e cu atat mai intensa si… citeşte
| 0 |
|
0 |
|
|
