In momentul in care incepea sa curga genericul de final, o doamna in varsta care statuse pe scaunul din fata mea s-a intors ofuscata spre mine:"Dar ce motiv a avut,ca nu ne-au lamurit?" La iesirea din sala de cinema am auzit o alta doamna in etate exprimandu-se teribil de nervos:"In viata mea n-am mai vazut o asemenea porcarie". Pot sa spun ca le inteleg pe cele doua doamne: pur si simplu au nimerit la filmul gresit pentru dansele. La fel ca la "Marfa si banii" si "Moartea domnului Lazrescu", regizorul si scenaristul Cristi Puiu, acum si actor pe modelul marelui inamic Nicolaescu "eu centrez si tot eu dau cu capul", si-a asumat constient inca un film care nu este destinat publicului larg ci publicului inteligent,dispus sa se gandeasca la ce a vazut si dispus sa-si puna intrebari dupa ce iese din sala de cinematograf. Deviza dupa care pare sa se fi filmat "Aurora" este urmatoarea: atunci… citeşte
Autorul sufera cel putin de putere de concentrare. Pt ce i-or fi treduit 3 ore sa spuna o poveste pe care o vezi la tot coltul si de care vrei sa scapi?
Recomandarile tale se restrang extrem de strans. O dilema nerezolvata pe calea cea mai lunga. Acelasi picaj in aceiasi tara mereu in picaj. Si comparatia cu Anthony Perkins din "Psycho" e cel putin alintacioasa din partea CTP-ului. Se joaca si el.... Si da, am vazut ceva film. Pe asta nu si nici n-am de gand.
"Aurora" - Metoda nebuniei
După minimalism, metarealismul
Este pentru prima oară când mi-e teamă de propria mea analiză pe care urmează s-o scriu - o teamă care mă ţine încă de acum opt luni, când am văzut pentru prima oară "Aurora". Chiar dacă am mai avut de-a face cu destule filme "grele" la viaţa mea (şi gândul se duce imediat spre Tarkovski, Bergman, Antonioni, Jodorovski sau von Trier), nu ştiu dacă am mai întâlnit vreodată unul care, pe lângă că e greu în sine, să fie şi atât de greu de comentat. Nu mă temeam neapărat de a-l interpreta greşit (n-ar fi prima oară), sau de a supăra pe cineva (nu e cazul), era mai degrabă un fel de angoasă reflectată de pe ecran asupra criticului, cam pe principiul aceleiaşi reciprocităţi care guvernează tot filmul: între protagonist şi lumea din jur... între povestea lui şi aparatul… citeşte
Domnule Pitbull,ati scris un eseu mai consistent decat este filmul, va felicit ! Este fascinant cum,plecand de la nimic,reusiti sa dezvoltati atat de mult.
Când am intrat în sala de cinema, mă aşteptam chiar la orice după câte citisem despre film. Mă aşteptam inclusiv să mă plictisească, dar nu a avut nicio şansă. Filmul lui Cristi Puiu e ca un puzzle la care timp de 3 ore se adaugă permanent şi alte piese, o călătorie în total necunoscut, ce are ca punct de plecare un bărbat uşor de confundat cu mulţi bucureşteni , care se încăpăţânează să nu spună mai nimic. Dar el are un plan şi fiindcă ştim atât de puţin despre el, realizarea lui va însemna un boom.
Spre surprinderea mea şi contrar multor opinii descoperite ca şi la alte filme româneşti, la finalul de la Aurora am avut senzaţia că văd chipuri foarte mulţumite de ceea ce văsuseră. Luaţi-l ca un test. Intraţi însă în sală lipsiţi de idei nefolositoare. Aşa aveţi şanse să descoperiţi puterea filmului.
Capodopera si dai 7 din 10. Inseamna ca nu cunosti semnificatia cuvantului capodopera. Sa stii ca daca ai fost elev de nota 7 nu inseamna ca ai fost si geniu.
Publicul roman este mult in urma cinematografiei romanesti. O cinematografie evoluata artistic pentru un public in marea lui majoritate redus mintal. Bineinteles ca nu ti-o pui cu gagica dupa Aurora, dar te poti bucura de un cinema de calitate care iti da de gandit. Domnilor carora nu le-a placut acest film le recomand sa vizioneze Buna! Ce faci? Vor avea orgasmul unui film pe masura inteligentei si asteptarilor lor.
Un experiment al lui Puiu care a reusit. Pentru ca asta este Aurora, un experiment, nu un film. Iar mie mi-a placut. Puiu este de departe cel mai bun regizor roman al momentului.
Dar,conditiile in care am vazut filmul au fost foarte proaste.Proiectarea a reusit doar dintr-a 3-a incercare,a lipsit o parte foarte importanta din film(in care era si prima crima),iar a doua jumatate din film,cea mai importanta,s-a vazut fara o treime din partea de sus a imaginii(adica personajele apareau fara cap).
Filmul a fost proiectat la Cinema STUDIO din TIMISOARA.
Deci , eu nu am fost in viata mea la Studio si vroiam sa merg la Aurora , nu-i nimic , ca tot o musc eu la vre-un film acolo , de curiozitatea cinematografului.
Inafara de iarna , imi place de fiecare data sa merg mai bine la Timis decat la MOL , imi da senzatia de o adevarata cladire cinematografica , chiar daca e in paragina . O sa ma risc (cred) si o sa ma duc la Burlesque: Vis împlinit la Studio , de curiozitate , si film dar si sala. Eu nu intelegeam de ce ,,pica filmul" mi-am dat seama ca sunt vechi proiectoarele deabea cand am vazut filmul ,,Bastarzi fara glorie" . Gata ca fac ceat aici.
O singura intrebare . De ce asa lung? Fiind asa de lung mi s-a parut si al naibii de plictisitor .Sunt zeci de minute in care nimeni nu spune nimic si nu se intampla chiar nimic in film..
Cosmine,ce bine că te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul încă vreo 2 ani până te-au blocat din nou!
Un adevarat test de rezistenta de 3 ore :-<
Daca eram in locul lu’ Nenea Puiu mai bagam vreo 2 ore de priviri in gol, discutii despre zugraveli, plimbari de colo colo, etc. Daca ai vazut ultimele 20 de minute, poti sa spui ca ai vazut tot filmul...
Plus ca, desi s-a vrut sa se puna in scena o drama a romanului din clasa de mijloc, in realitate acesta nu este in niciun caz precum protagonistul. Traim intr-un secol al vitezei, lentoarea faptelor nu face parte nicidecum din vietile noastre, romanul de rand este spontan, iute, temperamental...
Eu nu stiu ce viteza ai tu cand te uiti la filme sau cand gandesti dar secolul vitezei se refera in general la industrie si stiinta si nicidecum la viteza cu care omul modern isi desfasoara activitatile sociale si interumane.Si sa stii ca nici filmul nu s-a vrut o drama a romanului din clasa de mijloc.Daca asta ai inteles, ai inteles prost.Cinematografia romana, dupa parerea mea, avea nevoie de un astfel de film.Da, filmul e lung, nu prea gasesti filme de aproape 3 ore in general dar in orice caz nu e un film prost.Uneori pentru lucrurile bune trebuie sa ai rabdare.Presupun ca nu treci testul de rezistenta nici la Fratii Karamazov si nici la Calauza a lui Tarkovskiy.Oricine poate avea o parere in legatura cu orice dar de obicei tin sa ascult ce spun profesionistii despre acel lucru.
Cristi Puiu, I demand a refund! Am pierdut 3 ore din viata unitandu-ma la unul din cele mai proaste filme romanesti. Cand va aud pe toti ca-l ridicati in slavi si va tot minunati de cat de bun e filmul, imi vine sa rad. Filmul este plictisitor, lipsit de substanta, arogant si narcisist ( pentru ca Puiu are tupeul sa faca un film de 3 ore in care majoritatea scenelor ori nu spun nimic, ori scarbesc - ca scena din dus) Este o copie lamentabila a ideii din Crima si pedeapsa. O-ri-bil
!
Nici nu stiu daca mi-a placut sau nu.Stiu ca a fost al naibii de lung,sunetul f prost si ca ii lipseste muzica si asta l-a facut si mai lung.Oricum parca e un plus fata de "dl Lazarescu".
În loc să umple povestea cu muzică şi trucuri narative familiare thriller-ului, Puiu amplifică tensiunea prin absenţă, creînd momente dificile prin tăceri îndelungi, câteva replici – înainte ca arma să se descarce, schimburile sunt de-a dreptul banale – şi un apartament gol. Doar spre sfârşit realizezi că şi acest om a fost golit pe dinăuntru.
De obicei dau note mai mari la filme romanesti mi se pare normal din anumite puncte de vedere dar acest film lasa cu totul, si cu totul de dorit nu folosesc eu termenii pe care ii folositi voi in comentari, dar spun ca filmul e slab rau .....jumatate din film actorul principal abia daca scoate 20 de cuvinte asta inseamna 1 ora si ceva :)) pe de alta parte cred ca l au lungit prea mult ....acest film putea dura 1 ora si 15 minute maxim dupa parerea mea au detaliat nimic. slab NU RECOMAND
Mie mi-a placut, iti solicita deopotriva atentia (pentru a nu pierde nimic dat fiind faptul ca inca de la inceputul filmului sunt prea putine informatii despre personajul lui Puiu), inteligenta pentru a pune cap la cap informatiile servite cu zgarcenie, curiozitatea, si nu in ultimul rand rabdarea.
filmat la începutul lui 2009, premieră la Cannes în 2010, premieră in Ro. la începutul lui 2011, premiat la Gopo la începutul lui 2012...
foarte ”antrenant” parcurs...
Un film la care eu personal, meditez. Am considerat ca punct forte al filmului, analiza psihologica a personajului principal, un tip in mentalitatea caruia, psihoza si principiile unui cetatean onorabil se impletesc "armonios", pe marginea efectelor unui divort neacceptat.Scenele lungi care il priveau individual pe criminal nu m-au plictisit, le-am considerat un mod de investigare contemplativa a reactiilor acestuia.
Mi-a placut indeosebi naturaletea dialogurilor de fond din diferitele situatii create in jurul personajului principal, si mai ales sfarsitul filmului; modul calm, metodic, in care personajul vorbeste la politie, informeaza cu exactitate, ii critica pe ofiterii care il bruscheaza si se fereste de curent.
Punctele slabe ale filmului au fost dupa parerea mea, lipsa coloanei sonore-am mai vazut aceasta procedura si la alte filme romanesti actuale si nu pot intelege… citeşte
Aproape trei ore de film... Cu toate ca inainte de a-l vedea am incercat sa-mi elimin din minte orice idee preconceputa, cu toate cronicile favorabile pe care le-am citit inainte de vizionare, cu toate ca mi-au placut filmele anterioare ale lui Puiu, trebuie sa spun ca Aurora nu mi-a placut. Asta e..., poate n-am avut dispozitia necesara ca sa pot urmari cu atentie cadrele luuungi in care practic nu se intampla nimic, sau cel putin pare sa nu se intample nimic. Am fost excedat de plimbarile interminabile ale personajului lui Puiu pe strazile Bucurestilor, de scena dusului din apartamentul sordid al acestuia, in fine, de tot restul de scene complet inutile, sau care puteau fi comprimate in asa fel incat privitorul sa nu se plictiseasca. Astea ar fi partile care nu mi-au placut din filmul asta. De cele care mi-au placut nu mai vorbesc, pentru ca au facut-o altii. Ma enerveaza ca a trebuit… citeşte
Unul dintre cele mai slabe filme românești din ultima vreme. Un film care dureaza 3 ore pentru a spune o poveste ce putea fi rezumata in 20 de minute, un film in care personajul principal enervează la culme și vorbește de 5 ori în tot filmul, un final sec care nu clarifică nimic plus o mulțime de scene plictisitoare, lungi și irelevante. Sincer, nu știu cum așa ceva poate fi considerat de unii o capodoperă
Aurora purta un maiou Valentino, era mama scufitei alergice la oua si isi masa metafizic prostata
Intro
Cronicarii NCR: Asteptati imposibilitatea comunicarii...
Postmodernismul: Why so serious?
Premize
Am vazut intr-un final anacronic Aurora. Laudat si rasinterpretat de un cronicar in cinci articole mi-am inchipuit un film mult mai interesant. La fel cu Inception: prezentat mind-blowing, dar gasit mind-boring. Aurora nu e boring, dar nici naucitor. Nu mi s-a parut nici slab, lung sau plictisitor, cum spune altcineva. Alex. Leo Serban s-a distrat copios pe seama personajului principal, dar fiind singurul din peisaj am crezut ca exagereaza. Toate citite, am abordat filmul cu seriozitate anticipind fiori pe sira spinarii, desi observasem de atitea ori ca personajele jucate de regizori aduc cu ele o nota de comicarie.
Experienta
Am renuntat la seriozitate inainte de scena cu autoexaminarea prostatei: tipul e un… citeşte
Film romanesc tipic. O adevarata proba de rezistenta in incercarea de a deslusi ceea ce incearca regizorul si personajele sa transmita. Probabil publicul tinta al acestui film nu se regaseste printre telespectatorii romani, intrucat infatiseaza un anume tip de personaje, discutii, situatii care se doresc a fi autohtone, dar pe care doar un strain, cineva care nu e familiarizat cu societatea romaneasca, ar putea sa le accepte ca fiind autentice, ceea ce ne lasa pe noi, cei care traim in lumea ce se vrea oglindita in film, doar cu putine personaje ce par a se potrivi, si niste "piesaje" familiare. Poate si cu morala unei fabule ciudate, sinistre chiar.