Un film interesant prin prisma oferirii unor imagini filmate ale anilor 60, chiar daca filmul nu scapa de tezismul epocii infatisand doar aspecte pozitive ale socialismului. Daca se trece peste acest aspect, avem mai mult un documentar din care putem extrage imagini ale acelei epoci. Recomand celor pasionati de istorie contemporana, istoria ultimelor 5 decenii prezentata cu ajutorul peliculei.
Cosmine ce bine că te-au blocat pe acest site! Apoi în 2018 te-ai întrupat în blackmore si ai mai bântuit site-ul încă vreo 2 ani până te-au blocat din nou!
Cele 4 episoade lirice ale filmului Anotimpuri au meritul de a vorbi despre dialectica muncii şi a dragostei, dialectică ce se schimbă la fiecare etapă a vieţii. Se încearcă corespondenţe noi între vârsta omului şi cea a naturii (copilărie — iarnă, bătrâneţe — primăvară). Se caută armonii plastice. Alternanţa alb-negru este proprie primei povestiri (între zăpadă şi îmbrăcămintea copiilor, între pereţii scenei, rochia fetiţei şi pian). Ultimul episod — Zi grea — este cel mai izbutit. Se înfăţişează un erou aflat aproape de capătul drumului. E însă o bătrâneţe care simte încă impulsurile creaţiei, ale naturii, care acceptă, firesc, eternitatea vieţii şi nu a morţii. Dramaturgul l-a ajutat însă mai puţin pe regizor (ca şi în cazul ''Paşilor spre lună'' şi ''Anotimpurile'' este un film de autor). Cea de-a doua şi ce-a de a… citeşte
0
1
Spune-ţi părerea despre
Pentru a scrie un review trebuie sa fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Film de autor în patru părți