Scenariul de film scris nu pentru a place ci pentru a zgudui , pentru a prinde de umeri şi zgîlţîi puternic spectatorul, determinîndu-i un crash–test al întregii sale filozofii existenţiale.
Autorul transformă, prin prisma propriei experiente de viaţă, întrebările fundamentaliste (” Cine suntem?” , „De unde venim ?” şi „Încotro mergem?” ), le frămîntă pe cale, coborînd sau urcînd, pe jos sau călare(pe bicicletă), bătînd sub tălpi apa sau pămîntul, într-un ritm ce se schimbă continu.
Drumul ca simbol central, e o provocare continuă. Trebuie să faci faţă. E drumul vieţii, calea ce duce spre o ţintă aflată-n neclaritatea înceţoşată de la orizont. Începe odată cu apariţia eroului principal, un bărbat trecut de prima tinereţe. Erou… citeşte
O porcarie de film romanesc , care pe langa faptul ca nu are niciun sens , mai are si limbaj licentios , plus ca vrea sa induca ideea ca pe vremea comunismului exista cenzura.Si la ce? La balada populara mesterul Manole pe care eu am studiat-o in scoala fix pe vremea comunismului.
Ca de obicei abstracția absconsului minții regizorale românești ne duce în neantul pantagruelic format de balada populară a "Meșterului Manole" și lipsa orelor de educație sexuală din școlile pudice ale comunismului.
Acum își poate dezvolta regizorul toate angoasele reținute din perioada comunistă. Superb.
un film bine facut cu actori care sunt actori dar scenariul este greu(daca nu imposibil) de inteles si urmarit, in nota obisnuita a a filmelor romanesti din anii 2000. doar autorul intelege ce mesaj a vrut sa transmita. un fel de teatru pentru televiziune(...pt că nu cred ca ar plati bilet cineva la cinematograf sa l vizioneze )
Ana lui Alexa Visarion şi Ana noastră
Scenariul de film scris nu pentru a place ci pentru a zgudui , pentru a prinde de umeri şi zgîlţîi puternic spectatorul, determinîndu-i un crash–test al întregii sale filozofii existenţiale.
Autorul transformă, prin prisma propriei experiente de viaţă, întrebările fundamentaliste (” Cine suntem?” , „De unde venim ?” şi „Încotro mergem?” ), le frămîntă pe cale, coborînd sau urcînd, pe jos sau călare(pe bicicletă), bătînd sub tălpi apa sau pămîntul, într-un ritm ce se schimbă continu.
Drumul ca simbol central, e o provocare continuă. Trebuie să faci faţă. E drumul vieţii, calea ce duce spre o ţintă aflată-n neclaritatea înceţoşată de la orizont. Începe odată cu apariţia eroului principal, un bărbat trecut de prima tinereţe. Erou… citeşte