O drama psihologica dusa pana la extrem si..."necunoscut", o provocare permanenta, ideologica si materiala, o invitatie clara spre o meditatie pura si asumata, care, in cele din urma, castiga procesul constiintei, al dragostei romantice si al sinceritatii absolute...!
Nu il pot compara cu Panglica alba pt.ca nu se poate face comparatia
Este un film supraestimat si nu inteleg cum de a luat atatea premii.Actorii au jucat bine.
Cât de cumplit e să vezi suferința cauzată de boală, dar mult mai cumplit e să vezi suferința cauzată de bătrânețe pentru că, spre deosebire de boală, bătrânețea e ireversibilă. Fiecare zi care trece ne slăbește elasticitatea vaselor de sânge, ne înfundă organele corpului cu reziduuri, ne slăbește forța încheieturilor, făcând să ne îndreptăm tot mai mult către moarte.
Conceput minimalist, ”Amour” este un film ce prezintă degenerarea fizică și mentală a omului, într-un mod realist rece, ateizat, tipic occidental. Nu există leac pentru bătrânețe, așa că oamenii privesc neputincioși agonia persoanei iubite, încercând să-i aline ultimele zile sau săptămâni de viață. ”Va merge la fel de rău, apoi din rău în mai rău, iar într-o zi totul se va sfârși”, cumplit de adevărat, cumplit de trist, fără speranță. citeşte
Ce final ! Cand suntem tineri ii tratam pe cei batrani cu indiferenta poate superficialitate , nepasare , batjocoritor , dar oare cati dintre noi ar putea sa-si iubeasca jumatatea pana la sacrificiu ?
Sincer, ma asteptam ca la sfarsit sa ramai cu gandu` ca doua persoane se pot iubi si la batranete, dar cand am vazut ca a sufocat-o m-a socat putin.. nhu ma asteptam la un asa moment. Oricum, actorii s-au descurcat minunat, isi merita premiile.
Mi s-a părut cam static, liniar, fără coloană sonoră, cadre limitate, chiar şi faţa celor doi protagonişti parcă nu transmite nimic....
Însă mesajul filmului este complex, pot spune că e un film cu mare încărcătură emoţională şi dezbate un subiect intens discutat şi poate tabu pentru unii.
Nu spun că filmul e rău, doar că eu nu-l pot considera un film foarte bun şi cred că premiile câştigate se datorează în special mesajului şi ideei pe care le transmite.
Încă de la primele cadre recunoşti ”mâna” lui Michael Haneke, la fel ca şi în ”Das Weisse Band”: atmosfera este morbidă, personajele par desprinse dintr-un roman clasic, totul se axează pe trăirile şi conflictele lor interioare. La toate acestea adăugaţi şi o anumită doză de absurd al lucrurilor, ”aleasă” însă cu grijă de regizor, în cantitatea adecvată, pentru a nu deveni deranjantă. ”Amour” este o poveste despre oameni şi despre trăinicia sentimentelor, mai ales când acestea sunt puse la încercare de un eveniment neprevăzut, cum ar fi boala. Întrucâtva este o temă similară cu cea din Mar Adentro, doar că aici personajul principal este o femeie în vârstă, iar paralizia este doar parţială. (Lucru ales nu întâmplător, pentru că Haneke ne spune totuşi o altfel de poveste, chiar dacă pe undeva asemănătoare). Desigur că a trăi… citeşte
WoW!! Ce mai film!! O explozie de sentimente se napusteste asupra spectatorului / privitorului. Un film care m-a atins si m-a socat. Scenariul este incredibil, iar filmalul te lasa cu gura cascata si cu lacrimi in ochi, regia este incredibila, iar actorii nu sunt buni sun incredibili. Asa film nu am mai vazut si nu stiu daca o sa mai vad.
O psihologie psihopata, un omagiu adus deznadejdii, o ratiune a unei mentalitati ateiste si o confuzie totala intre demnitate si mandria dusa pana la nebunie. Iubirea care omoara devine demon cu stralucire in ochii animalului superior, iar omul se cutremura langa Dumnezeu vazandu-i creatia orbecaind pe patru picioare. In spiritul umanismului sionist, propaganda tarilor cu filosofie pesimista isi extinde din pacate murdaria prin orice mijloace in toate partile lumii, acolo unde declinul spiritual este prezent mai mult sau mai putin. Un film bolnav ca si toti acei care l-au facut, apreciat sau premiat.
Da, este un film bun. Chiar foarte bun. Dar nu excelent. Personal, mi se pare ca este putin supraapreciat. Aveam mari asteptari de la "Amour" avand in vedere imensitatea laudelor, dar am iesit usor dezamagit din cinema. Intr-adevar, este o drama sfasietoare, dar totodata e si o poveste oarecum umana, duioasa (privind relatia lui Anne si Georges). Prima ora din film este senzationala, de nota 10. Apoi, dupa cel de-al doilea atac al Annei, parca filmul devine mult prea depresiv. Hiperrealist, dar prea trist. Am citit intr-un review al unui critic de film american ca "Amour" are si tente de film de horror. Dumnealui nu se insela prea tare. Insa finalul extrem de surprinzator si oarecum poetic a readus "frumusetea" primei parti. Iar multi o venereaza pe Emmanuelle Riva, care, da, a fost incredibila in prima ora, dar apoi devine (scuzati expresia) un element decorativ. Jean-Louis Trintignant… citeşte
Au trecut cateva ore bune de cand l-am vazut, dar nu am reusit inca sa-mi adun nici gandurile, nici sa-mi revin emotional. E un film care nu te poate lasa rece, neatins.
Cred ca subiectul a fost tratat in mai multe pelicule, uneori cu succes, alte ori fara. Ceea ce face filmul asta sa iasa in evidenta este lipsa de artificialitate atat a jocului actoricesc, cat si a regiei. Am avut impresia mai tot timpul ca sunt in apartement cu Georges si Anne, o musca pe perete, sau poate porumbelul incapatanat. Nu exista coloana sonora, se aud doar zgomotele casei: muzica cantata la pian sau ascultata pe disc, respiratia celor doi, farfurii in chiuveta sau apa care curge. In realitate nici viata nu are coloana sonora.
Felul in care a fost tratata boala Annei m-a impresionat. Am avut caz in familie, si e groaznic sa vezi pe cineva care candva a fost activ, viu, a avut… citeşte
E genul de film pe care odată ce-l vezi îți rămâne în memorie toată viața și sunt sigur că odată cu timpul, capodopera lui Haneke va fi din ce în ce mai apreciată.
E un film PERFECT în care cei doi actori principali fac rolurile vieților lor. Nu mă îndoiesc de asta.
Părerea mea este că Haneke ne-a lăsat una dintre cele mai mari capodopere ale secolului în materie de artă cinematografică. Părerea mea.
Un film de o plictisoneie vecina cu cea din LOTR., in care insa nu se intampla nimic , spre deosebire de LOTR unde se imai ntampla cate ceva ( ceea ce e cu atat mai rau pentru LOTR , daca poate pune nervii atat de mult laincercare petrecandu-se totusi ceva in el) Filmul putea foarte bine sa dureze doar (ultimele ) 5 minute. ra un castig pentru spectatori
Un comentariu excelent, extrem de inteligent si bine argumentat!Felicitari Cosmin!Jumatate este agramat si jumatate este tamp.Ma bucur ca iti faci timp si....creier(?) sa te trollezi singur.
Probabil cel mai intim si greu de urmarit film din cursa pentru Oscar, Amour, al regizorului austriac Michael Haneke, se deschide cu o scena soc: o echipa de pompieri sparge usa unui apartament din Paris. In dormitor gasesc cadavrul unei femei intins pe pat si cu petale de flori in jurul ei, ca intr-un sicriu. Iar de aici incepe o poveste de dragoste emotionanta si un film cutremurator, pe care nu il vei uita niciodata.
M-am ferit mult de acest film, subiectul in sine mi se parea infricosator si mi-era teama ca imi va trezi niste sentimente confuze. Amour este un film la care nu te poti uita doar ca spectator. Stilul vizual si creativ al lui Michael Haneke te obliga sa participi la poveste, impreuna cu protagonistii filmului. Amour nu este greu de urmarit pentru ca este un film dificil, din contra, ci pentru ca te supune la un test extraordinar: te obliga sa intri in… citeşte
Dupa vizionare mi-am adus aminte ca cineva spunea ca "multi doresc sa traiasca mult, dar nimeni sa imbatraneasca"; aceasta este o fata a batranetii de care multi fug, dar nimeni nu-si poate regiza viata. Este greu sa stai langa cineva bolnav dar dupa o viata traita impreuna poti face fata mai usor, dar nu pentru mut timp. Oricum, fara sa pornesc controverse, ar trebui ca eutanasierea sa fie legala, pentru ca nimeni nu-si doreste sa fie o leguma, indiferent cat de iubit esti de cei din jur.
Pe Trintignant l-am vazut pentru prima data in"Un barbat si o femeie" si de atunci mi-a ramas intipartit in memorie ca un actor sensibil si talentat. Si aici interpretarea este de exceptie.
Degradarea pe care o produce batranetea asociata cu infirmitatea, precum si efectul in oglinda asupra celui pus in situatia ingrijitorului sunt redate cu un realism feroce. Asta pana in momentul sugrumarii, aici Haneke iese din realitate si intra intr-un imaginar straniu (nu ca realitatea din film n-ar fi la fel de stranie). Intr-un anumit sens, as asemana Amour cu Der siebente kontinent, doar ca intors pe dos; acolo povestea era nebuloasa si finalul clar, aici e exact invers.
In ce priveste eutanasierea, n-o vad sub nicio forma ca pe o miza a filmului; miza e povestea, si cum se sfarseste ea. Au iesit cei doi batrani la o plimbare linistita la sfarsit, cand toata mizeria s-a terminat si vasele au fost spalate? Asta-i intrebarea, si nu alta. Atat.
plimbarea a fost cu siguranta, pe lumea cealalta.
am auzit de multe ori, in cazul cuplurilor longevive, expresia: "daca moare el (sau ea), mor si eu". ei bine, filmul asta, este un omagiu simplu si concis adus ideii de dragoste dincolo de moarte. "Al saptelea continent" este filmul nonsensului. in Amour, totul are sens, de la prima, pana la ultima secventa.
am pierdut timpul degeaba. Cum sa faci un film cu 2 actori? Pai cred ca "Miaunel si Balanel" ar trebui sa ia oscar, sa fie nominalizati la cannes si asa mai departe pe langa panarama asta de film . nota 0 , dar nu se poate , asa ca ii dau 1 din oficiu
este un film foarte bun, despre un subiect mai putin exploatat de creatorii de film si anume sfarsitul acelui "au trait fericiti pana la adanci batraneti" Mi-a placut foarte mult. Este un film trist dar superb.
Câștigător.