"eterna revolutie"
am ajuns sa ne fie sila si d`asta....
ar trebui sa ne ingrijoram?
poate....sau poate ca regizorii din generatia 1874 (plus minus cativa ani) ar trebui sa mai vorbesca (si) despre altceva....
mai...mai
sincer titlu e genial....
DOAR titlu
Intr-adevar, scenariul parca ar lasa de dorit. Insa Daneliuc reuseste sa creeze o atmosfera extrem de autentica in film, iar negrii si arabii din distributie sunt savurosi si joaca foarte bine.
O idee de scenariu buna (povestea ambasadorului), pierduta pe parcurs intr-un hatis alcatuit din vechile obsesii ale lui Daneliuc. Un film mult prea lung (aproape doua ore!), cu cateva parti bune, dar submediocru in ansamblu.
"First principle: simplicity. Read Marcus Aurelius!"
(Dr. Hannibal Lecter in The Silent Of The Lambs
====================
Ca cinematografia romaneasca are nevoie de idei proaspete nu mai e un secret pentru nimeni. Nu sunt sigur daca mega-regizorii nostrii constientizeaza, insa instinctiv mai adauga mirodenii proaspete in filmele lor. Printre actorii obositi, ale caror ticuri de scena le cunoastem deja, Rafael Malonga - in film Patrick, ambasadorul Endolei - e o pata de culoare ciocolatie. Plin de verva, haios, cu strungareata, Rafael binedispune publicul, salvand pelicula de la o esec sigur. Ideea e geniala: un ambasador care traieste din dineuri si care nu isi poate plati facturile. Antologica scena cu pictorul lihnit, episodul cu furtul servietei sau "palmatul" sandvisurilor.
jalnic!