into_the_labyrinth pe 25 Septembrie 2016 03:34

Analiză a faptelor şi a stărilor, introspecţie, conflicte între personaje, dialoguri tăioase şi reci - toate acestea fac din filmul lui Tarr unul oarecum apropiat de ceea ce făcea Bergman, cel puţin pe mine acolo m-a dus gândul. Remarcabilă dramă psihologică, dar nu mi-a plăcut la fel de mult ca şi Karhozat, care parcă avea o tuşă aparte ce nu se regăseşte aici. Găsesc notabil faptul că Tarr construieşte întreaga intrigă în jurul a doar câteva personaje, care se intersectează şi contrastează totodată. De asemenea, eroii regizorului ungar sunt duali, cerebrali şi animalici în acelaşi timp, ducând mai departe o poveste ce începe, de fapt, cu Adam şi Eva. Finalul aduce o notă de tragicomedie perfectă întregii poveşti, iar interpretarea actorilor o găsesc foarte bună. Nota mea: 8,5.