NU este comedie, nici alba nici neagra. De fapt si de drept insasi termenul de ,,comedie neagra,, este un nonsens. Evolutia si trairile personajului sunt deosebit de intense, metamorfoza il schimba in ceva fals in care nu se mai regaseste, disperarea atinge cote maxime, realitatea se scurge lasand loc nebuniei.
E genul de film din care avem de invatat. Ca poti fi un om diferit dar asta nu e neaparat o drama. Ca e mai bine cateodata sa te accepti asa cum esti. Ca trebuie sa lupti pentru a-ti gasi locul in societate fie ca esti diferit, fie ca nu. Ca trebuie sa stii sa iti accepti adevaratul sine, altfel pot aparea probleme dintre cele mai serioase.
Am citit undeva o constatare interesanta: filmul regizat de Aaron Schimberg ar fi un fel de replica masculina pentru un alt film aparut in acelasi an, anume ,,The substance,,. Da, oarece similitudini exista cu mentiunea ca filmul de fata e totusi construit in alt registru, mai trist, mai melancolic. Pentru subsemnatul punctul maxim de interes l-a constituit ,,al nostru,, Sebastian Stan. Care a beneficiat de un an 2024 de gratie cu doua roluri care l-au adus in prim-plan la Hollywood. In ce masura ii va afecta viitorul faptul… citeşte