Robert Siodmak

      Robert Siodmak a fost regizor, producător, care s-a născut la data de 08.08.1900, în Dresda, Germania, și care a decedat în urma unui atac de cord, la data de 10.03.1973, în Locarno, Ticino, Elveția. Tatăl său a venit din Tennessee, SUA, în Germania în 1899 pentru a se căsători. A făcut avere și a fost cetățean american. Deși este născut în Memphis, Tennessee, din părinți evrei care au vizitat SUA în scop de afaceri, Siodmak a trăit în Germania de la vârsta de un...

      Robert Siodmak a fost regizor, producător, care s-a născut la data de 08.08.1900, în Dresda, Germania, și care a decedat în urma unui atac de cord, la data de 10.03.1973, în Locarno, Ticino, Elveția. Tatăl său a venit din Tennessee, SUA, în Germania în 1899 pentru a se căsători. A făcut avere și a fost cetățean american. Deși este născut în Memphis, Tennessee, din părinți evrei care au vizitat SUA în scop de afaceri, Siodmak a trăit în Germania de la vârsta de un an. A fost fiul lui Rosa Filipine (născută Blum) și Ignatz Siodmak. Părinții săi proveneau din familii de evrei din Leipzig (mitul nașterii sale americane în Memphis, Tennessee era necesar pentru ca el să obțină o viză la Paris în timpul celui de-al Doilea Război Mondial). A avut doi frați: scriitorul / regizorul Curt Siodmak și Rolf, care s-a sinucis la 20 de ani. Au fost nepoții producătorului Seymour Nebenzal. Robert a urmat cursurile la Universitatea din Marburg, a încercat să lucreze în companii de teatru locale, dar nereușind, s-a alăturat tatălui său în afacerea bancară, dar pentru scurt timp. După ce a pierdut o bună parte din banii proprii pe piața de valori, Siodmak a reușit să obțină un loc de muncă pentru a scrie filme americane. A fost actor de teatru la „Stattliches Schauspielhaus” din Dresda, a lucrat ca regizor de scenă, redactor și scenarist pentru Curtis Bernhardt, în 1925. La douăzeci și șase de ani a fost angajat de ruda sa, producătorul Seymour Nebenzal, pentru a realiza filme mute originale. În 1929, Siodmak a reușit să-l convingă pe producătorul Seymour Nebenzal pentru a finanța un film experimental bazat pe o poveste scrisă de fratele lui, Robert Curt, Menschen am Sonntag (1930). Filmul a avut actori non-profesioniști, a fost regizat de Siodmak împreună cu Edgar G.Ulmer, și co-scris de Billy Wilder. Popularitatea acestui mic film a dus la un contract cu Erich Pommer la studioul UFA. Siodmak în calitate de regizor a realizat drama Der Mann, der seinen Morder sucht (1931), din nou, împreună cu fratele său Curt și Billy Wilder, care au scris scenariul. Filmul nu a reușit la box office. Al doilea film al lui Siodmak, Voruntersuchung  / Ancheta (1931) a arătat că el era un exponent principal al expresionismului, folosind iluminatul și fotografia pentru a transmite emoții. Când Hitler a ajuns la putere în Germania, Siodmak s-a alăturat lui Billy Wilder la Paris și a rămas acolo până în 1940. El a regizat producția Criza s-a sfârșit (1934) cu Danielle Darrieux, opereta lui Jacques Offenbach, La vie parisienne (1936), Pieges (1939). În 1940, Siodmak se afla pe ultima navă care părăsea Franța cu destinația America, în ajunul ocupării Parisului de către Hitler. În SUA, a putut realiza filme din categoria B între 1940 și 1943. Mentorul său a fost regizorul Preston Sturges. Siodmak a făcut 23 de filme, multe dintre ele foarte populare thrillere și melodrame, pe care criticii le consideră astăzi drept clasice ale filmului noir. După o scurtă colaborare la studioul Paramount, Siodmak a lucrat pentru studioul Universal (1943-1948), un studio renumit pentru combinarea tehnicilor expresioniste cu neorealismul hollywoodian, în special prin producția lor de groază și thriller. A câștigat un contract de șapte ani cu Universal Studios în 1943. Cele mai bune filme sunt thrillerul Fly by Night în 1942, cu Richard Carlson și Nancy Kelly, și în 1943, Someone to Remember, cu Mable Paige. În producția lui Mark Hellinger, Swell Guy (1946), de exemplu, Siodmak a fost adus pentru a-l înlocui pe Frank Tuttle la numai șase zile după finalizarea lucrărilor la The Killers. Siodmak a lucrat constant în timp ce era sub contract, umbrit de regizori de înaltă calitate, precum Alfred Hitchcock, cu care fusese deseori comparat de presă. La Universal, Siodmak a realizat Fiul lui Dracula (1943), al treilea și cel mai bun dintr-o trilogie a filmelor cu Dracula (bazată pe povestea originală a fratelui său, Curt). Cel de-al doilea lungmetraj al său, și primul său film A, a fost cu Maria Montez / Jon Hall, Cobra Woman (1944), realizat în Technicolor. Experiența lui Siodmak i-a permis să creeze la Universal o serie de filme de calitate. A regizat Fiul lui Dracula (1943), Phantom Lady (1944), The Suspect (1944), The Spiral Staircase (1946, considerat capodopera lui). George Brent, în calitate de ticălos, a oferit cea mai bună performanță din cariera sa. Primul său film noir complet a fost Phantom Lady (1944). După succesul la critici al filmului Phantom Lady, Siodmak a regizat Christmas Christmas (1944) cu Deanna Durbin și Gene Kelly (Hans J. Salter a primit o nominalizare la Oscar pentru cea mai bună muzică). Filmul, o adaptare a romanului lui W. Somerset Maugham de Herman J. Mankiewicz, a fost un succes pentru Durbin. Siodmak a continuat cu Ucigașii (1946), un film clasic noir bazat pe o poveste din 1927 de Ernest Hemingway, cu The Dark Mirror (1946), Strigătul orașului (1948), În zig-zag (1949), Dosarul lui Thelma Jordon (1949). Până la sfârșitul anilor 1940, Robert Siodmak și-a stabilit o reputație de maestru al suspansului și al macabrului, al doilea după Alfred Hitchcock. El a lucrat cu Burt Lancaster în The Crimson Pirate (1952), cu scene de acțiune spectaculoase, de neegalat în genul de dinainte de „Pirații din Caraibe”. Acesta a fost cântecul de lebădă al lui Siodmak la Hollywood. El s-a întors în Germania, unde a regizat mai multe drame interesante, în special Die Ratten (1955) cu Maria Schell, Nachts, wenn der Teufel kam (1957) („Diavolul lovește noaptea”), povestea unui criminal în serie din Hamburg, la sfârșitul anilor 1930. Acest film a câștigat zece premii, inclusiv Deutscher Filmpreis de la Berlin și a făcut o vedetă din Mario Adorf. Siodmak a folosit imaginea alb-negru, peisajele urbane, modelele sale de lumină și umbră, care au format structura de bază a filmelor clasice noir. El a colaborat cu directori de imagine, ca Nicholas Musuraca, Elwood Bredell și Franz Planer, pentru a realiza în filmele sale aspectul expresionist pe care l-a cultivat în primii ani la UFA. Universal a profitat la maximum de stilul noir în The Suspect, The Strange Affair of Uncle Harry and The Dark Mirror, dar vârful a fost The Killers în 1946, cu Burt Lancaster și Ava Gardner, care a avut succes la critici și financiar, și pentru care a câștigat Siodmak singura sa nominalizare la premiul Oscar la categoria cel mai bun regizor (producția sa germană The Devil Strikes at Night (Nachts, wenn der Teufel kam), bazată pe adevărata poveste a criminalului în serie Bruno Lüdke, a fost nominalizată la categoria Cel mai bun film străin, în 1957). În timp ce era încă în contract la Universal, Siodmak a lucrat cu împrumut la RKO pentru thriller-ul The Spiral Staircase. Pentru studioul 20th Century Fox și producătorul Darryl F. Zanuck, a regizat, parțial pe locația din New York, filmul gen noir, Cry of the City în 1948, iar în 1949 pentru MGM s-a ocupat de producția sa The Great Sinner, dar scriptul prolix s-a dovedit necorespunzător pentru Siodmak, care a renunțat la regizorul Mervyn LeRoy.  Împrumutat la Paramount în 1949, a făcut pentru producătorul Hal B. Wallis penultimul său noir american The File on Thelma Jordan, cu Barbara Stanwyck. Siodmak, zece ani mai târziu, a abordat aceeași temă în The Rough and the Smooth. Poate cel mai sofisticat film noir american al acestui regizor este Criss Cross, cu Burt Lancaster, Yvonne De Carlo, Dan Duryea. Producătorul Mark Hellinger a murit brusc înainte de începerea producției în 1949. Siodmak a descoperit sau a pus în valoare actori, ca: Charles Laughton, George Sanders, Burt Lancaster, Ernest Borgnine, Tony Curtis, Gene Kelly, Debra Paget, Maria Schell, Mario Adorf, Ava Gardner, Olivia de Havilland, Dorothy McGuire, Yvonne de Carlo, Barbara Stanwyck, Geraldine Fitzgerald și Ella Raines. Înainte de a părăsi Hollywood-ul pentru Europa în 1952, în urma producției The Crimson Pirate pentru Warner Bros și a producătorului Harold Hecht, al treilea și ultimul său film cu Burt Lancaster, Siodmak a regizat o parte din cele mai bune filme de epocă noirs (douăsprezece în total), mai mult decât oricare alt regizor care a lucrat în acel stil. Și-a încheiat contractul la Universal cu un ultim film noir, dezamăgitorul Deportat (1951) pe care l-a filmat parțial în străinătate (Siodmak a fost printre primii regizori refugiați care s-a întors în Europa după ce a făcut filme americane). Acele „tipuri diferite” de filme pe care le-a făcut: The Great Sinner (1949) pentru MGM, Time Out of Mind (1947) pentru Universal (pe care Siodmak l-a și produs), The Whistle at Eaton Falls (1951) pentru Columbia Pictures (cu Ernest Borgnine la debut și cu revenirea lui Dorothy Gish pe ecran), toate s-au dovedit neadecvate nivelului său. În Europa, în 1954, a primit o nominalizare la Marele Premiu la Festivalul de Film de la Cannes, pentru refacerea lui Le Grand jeu de Jacques Feyder, care s-a dovedit a fi un pas greșit, în ciuda distribuției cu vedete, ca Gina Lollobrigida și Arletty în rolul lui Françoise Rosay, Soția lui Feyder. În 1955, Siodmak s-a întors în Republica Federală Germania pentru a face Die Ratten, alături de Maria Schell și Curd Jurgens, câștigând Ursul de Aur la Festivalul de Film de la Berlin, în 1955. În 1960, a realizat Mein Schulfreund, o comedie absurdă, întunecată și ciudată, cu Heinz Ruhmann. Apoi, a părăsit Germania pentru Marea Britanie pentru a filma The Rough and the Smooth, cu Nadja Tiller și Tony Britton, un alt film noir, dar mult mai înverșunat decât orice făcuse în America. A urmat filmul Katia, o poveste a Rusiei țariste, cu Romy Schneider, în vârstă de douăzeci și unu de ani. În 1961, L’affaire Nina B, cu Pierre Brasseur și Nadja Tiller, l-a întors pe Siodmak pe un teren familiar, la un thriller alb-negru, despre un vânător nazist plătit. În 1962, Evadare din Berlinul de Est, cu Don Murray și Christine Kaufman, a avut stilul caracteristic al unui thriller de Siodmak. În perioada 1964-1965, a realizat o serie de filme cu fostul Tarzan, Lex Barker: Der Schut, Der Schatz der Azteken și Die Pyramide des Sonnengottes, toate adaptări ale romanelor de aventură ale lui Karl May, adresate copiilor atât din Germania, cât și din America. S-a întors la Hollywood, în 1967, pentru a face filmul Custer of the West, cu Robert Shaw în rolul principal și soția sa, Mary Ure, în rolul doamnei Custer. Filmul l-a dezamăgit. A existat o scurtă și profitabilă incursiune la televiziune în Marea Britanie cu seria OSS (1957-1958). Ultimele filme ale lui Siodmak au fost coproducțiile internaționale: Custer al Vestului (1967), care a fost filmat în Spania, și Bătălia pentru Roma (1968), cu Laurence Harvey și Orson Welles. Nici un film nu a avut succes. În plan personal, el a fost căsătorit cu Bertha Odenheimer, din 1933 până în 1973, la moartea ei. Sfârșitul vieții lui Siodmak a fost o dramă. Era aproape uitat. Și-a înecat singurătatea în alcool. Siodmak s-a retras din activitate în 1970. A murit trei ani mai târziu în urma unui atac de cord într-un spital din Locarno, Elveția. Siodmak a fost văzut ultima oară public într-un interviu pentru televiziunea elvețiană la casa sa din Ascona, în 1971. A murit singur în 1973, la Locarno, la șapte săptămâni de la moartea soției sale. Când a murit, tovarășii săi i-au jefuit apartamentul. Institutul de film britanic a ținut o retrospectivă a carierei sale în aprilie și mai 2015.