Chan-Wook Park nu conteneşte să mă uimească. E un regizor extrem de talentat, care mereu îşi surprinde spectatorul, temele sale predilecte ţinând de latura întunecată a minţii umane, de perversitate şi nebunie. Ştie însă, ca nimeni altul, să trateze astfel de teme deloc uşor de digerat într-un mod aproape seducător, ştie să te facă dependent de filmele sale şi de universul propriu, căruia îi dă viaţă într-un mod unic. E nu numai un bun regizor, dar şi un fin psiholog. Şi mai are o calitate rară - ştie să îmbine arta cu comercialul în aşa fel încât să nu dăuneze calităţii cinematografice, el nu vrea doar „să vândă”, ci mai ales „să spună o poveste”, şi asta îi iese de cele mai multe ori foarte bine. Am avut neşansa să văd câteva dintre filmele sale cele mai cunoscute într-o ordine descrescătoare valoric: primul a fost Oldboy,… citeşte