La 1853 Grigore Ghica Vodă, Domnul Moldovei, aducea la Iaşi un specialist francez în construcţia de drumuri, pe numele lui Francois Cazaban. Venea din Carcassone, provincia Languedoc. Era greu de bănuit atunci că cel ajuns cu treburi trecătoare în capitala Moldovei se va lega într-atît de aceste pămînturi, încît nu le va mai părăsi şi va da naştere unei seminţii, ce-şi va ţese pînza peste toată întinderea românească şi mult peste fruntariile acesteia, pînă-n Italia, Franţa şi America. O fabuloasă arborescenţă de familie şi mai cu seamă o rodire spirituală de neînchipuit aproape. În acest creuzet al seminţiei Cazabanilor s-au topit esenţele cele preţioase ale multor popoare. Curge sînge francez, mult românesc. S-a adăugat sangvinitate italiană, germană, engleză, poloneză. Neamul s-a întins asemenea horbotei peste cîmpii. Un arbore imens,… citeşte
Între ramura ieşeană şi cea fălticeneană a fost o legătură de vase comunicante. Mama sculptorului Ion Irimescu, Maria, e coborîtoare a Cazabanilor ieşeni. S-a stabilit la Fălticeni, căsătorindu-se cu Petru Irimescu, agricultor şi arendaş. Din acest altoi de subţirime şi vigoare a ieşit mlădiţa celui care avea să fie o voce distinctă şi distinsă, sculptorul trăitor mai mult decît veacul. La Bucureşti, unde neamul Cazabanilor a prins rădăcini puternice, acesta şi-a aruncat năvoadele şi în alte ape, precum cele italice şi s-a unit cu seminţia Barberis. Din acestă plămadă se trag compozitoarea Mansi Barberis şi regizoarea Sorana Coroamă Stanca. În trupul acestui neam atît de întins se împletesc şuviţe felurite. Cea mai importantă, românească, se îmbrăţişează în miez, aproape de curgerea sevei, cu aceea nu mai puţin însemnată, cea galică. În ţară sau aiurea, aceşti români cu rădăcini alogene au devenit exponenţi străluciţi ai spiritualităţii naţionale. S-au ilustrat eclatant ca scriitori, muzicieni, artişti plastici, istorici, actori, univeersitari, medici, lingvişti, arhitecţi. Aflaţi la Paris sau New York, ori cine ştie unde în alt depărtat colţ al planetei, Cazabanii rămîn oameni ai spaţiului de la Carpaţi şi Dunăre. Vorbesc româneşte şi-i învaţă şi pe urmaşii lor limba în care ei rostit primele cuvinte în zorii vieţii.